In exclusivitate pentru ZIUA de Cluj, Vladimir Tismaneanu vorbeste despre revolutia de la Budapesta din octombrie 1956. Presedintele Comisiei pentru condamnarea comunismului explica de ce revolutia ungara este, pentru Romania, un moment rusinos.
Rep: Ce rol au jucat autoritatile romane in timpul revolutiei din Ungaria?
Vladimir Tismaneanu: In primul rand, primul lucru care trebuie spus este ca Imre Nagy si membrii Guvernului legal condus de el nu au cerut azil in Romania. Era o minciuna sfruntata a propagandei sovietice si a regimului Dej.
Nagy si grupul sau s-au refugiat la Ambasada Iugoslava din Budapesta, de unde au iesit dupa un numar de zile impreuna cu familiile lor, pe baza promisiunii facute de colaborationistul Imre Kadar, aceea ca vor fi lasati in libertate. Au fost rapiti de trupele de securitate sovietice, dusi in dube, transportati intr-un avion militar si au ajuns in Romania.
Au fost tinuti sub domiciliu fortat la Snagov. Mai intai li s-a permis sa aiba contacte unii cu altii, insa ulterior li s-a interzis accesul la informatii.
Tatal lui Petre Roman l-a tradat pe Nagy
Rep: Ce au facut, mai exact, autoritatile de la Bucuresti?
V.T.: Conducerea Partidului Muncitoresc Roman a delegat un numar de membri ai Biroului Politic (Emil Bodnaras si Petre Borila), direct legati de serviciile secrete sovietice, sa mentina legatura cu membrii Guvernului Nagy, care erau in domiciliu fortat la Snagov. In repetate randuri, Imre Nagy a protestat impotriva rapirii si a faptului ca erau tinuti ostatici de catre tovarasii romani.
Legatura permanenta cu Imre Nagy si alti membri ai grupului sau a asigurat-o un grup de influenti ilegalisti de origine maghiara: Nicolae Goldberger, Iosif Ardelean (directorul cenzurii pe intreaga Romanie) si, cel mai important, Walter Roman (tatal lui Pet
