Habar n-am ce se va intampla pe Stadionul Ghencea. Cred, de altfel, ca e si neinteresant, si neimportant. Va cas­ti­gaReal sau Steaua. Asta daca nu va fi com­plet invers, desi e posibil sa asistam la un egal, caz in care prevad ca nici una dintre echipe nu va marca sau, daca va marca, nu va reusi sa inscrie nici mai mult si nici mai putin decat echipa adversa, care va marca, la randul ei, un numar egal de goluri cu adversarul. Prin urmare, strasnic de neinteresant. Ne­important meciul din Ghencea e din cu totul alt motiv. Steaua nu mai face parte din viitorul acestei grupe, ci din istoria ei incheiata. Steaua va mai juca, dar nu se mai poate califica. Sfarsitul a venit, repede, in al doilea meci, jucat tot pe Ghencea (pe cand totul era, inca, interesant si important) impotriva "celor de la Lyon", viitorii castigatori ai Ligii Cam­pionilor (aici lucurile sunt chiar foarte usor de prevazut). Sub Copsa Interesant si important, in meciul impotrivaRealului, e cu totul altceva, si anume ceva infricosator de romanesc: pro­vincialismul, dorul fioros de parvenire, lesinul napraznic la icoane fosforescente, vibratia orgiastica a unui trup care si-ar putea numara coastele, dar in­te­lege sa orbeasca de dorinta si sa plateasca oricat pentru a se drapa in ce se poarta in centrul lumii. Si totul por­nes­te de la "cei de la Lyon", urmati, apoi, de "cei de la Real". Nu de la echipe, ci de la aceasta expresie repetata interminabil, intr-o limba calcata in picioare de mul­timea gazetarilor de o zi care alearga disperata la intalnirea cu celebritatea. For­mula "cei de la Madrid" imparte patul de freamat sordid cu alte nenorociri care strapung, acum, in aceasta clipa, inima tu­turor scriitorilor si oamenilor de buna crestere care s-au straduit sa dea o forma cuviincioasa si supla gandirii in care vorbim romaneste. Iata: "in ultimul timp, evolutia madrilenilor a fost una nu tocmai buna",