Adam Michnik este o legendă a Estului. Spre sfârşitul anilor '80 ai secolului trecut, când glasnostul şi perestroika începuseră să îi provoace nopţi albe lui Nicolae Ceauşescu, în apartamentele îngheţate în care îşi drămuiau alimentele obţinute pe cartelă, românii învăţau, seară de seară, lecţia demnităţii umane transmisă pe lungimile de undă ale postului de radio "Europa Liberă". Principalele ei capitole (Charta 77, Solidarnosc, Glasnost) şi o serie de nume (Milovan Djilas, Václav Havel, Lech Wallesa, Andrei Saharov, Adam Michnik, fraţii Kaczynski, Tadeusz Mazowiecki) făceau, la simpla lor rostire, să circule sângele în vene. Comunismul nu era infailibil, sistemele de reprimare, oricât de bine organizate, nu puteau ţine sub obroc libertatea gândirii.
Cu mintea plină de miturile anticomunismului am ajuns pentru prima dată în Polonia spre sfârşitul anului 1990. }ara trăia din plin efectele reformei economice gândite de Leszek Balcerowicz, puterea de cumpărare atinsese cotele de avarie, feţele oamenilor erau mai degrabă înnegurate. Trecerea de la comunism la economia de piaţă nu era un drum pe petale de trandafiri şi polonezii au simţit primii, cel mai acut, acest lucru. Fireşte, aflat în Polonia la câteva luni după căderea comunismului, nu puteam rata prilejul de a mă interesa în legătură cu legendarii eroi ai luptei anti-comuniste. Cum în acel moment Lech Wallesa era unul dintre candidaţii la preşedinţie, nu s-a pus problema să încerc să îl contactez. De la prietenii mei polonezi am aflat însă că Adam Michnik este redactorul-şef al ziarului "Gazeta Wyborcza", aşa, că, din acest punct de vedere, părea mult mai abordabil. I-am întrebat pe amicii mei unde este sediul "Gazetei Wyborcza" şi mi-au dat o adresă, indicându-mi şi un autobuz care mergea în cartierul respectiv. Era un cartier de blocuri comuniste, care semăna izbitor cu Drumul Taberei. La unul din