Sistemul actual in care bugetul central lasa la bugetele locale o foarte mare parte din ce se incaseaza pe fiecare teritoriu (din impozitul pe venit, pe profit si din TVA) trebuie continuat. In 2006 s-a ajuns chiar la o exagerare. Sumele defalcate din taxe si impozite au ajuns la peste 80% din veniturile statului. Guvernul Tariceanu a fost obligat sa majoreze acest procent, deoarece introducerea peste noapte a cotei unice de 16% a lasat bugetele locale fara aproape un miliard de euro in 2005. Mii de proiecte de drumuri, apa, canalizare, cladiri, locuinte, servicii publice s-au oprit pentru ca primariile si consiliile judetene s-au trezit brusc fara bani in conturi. Pentru guvernul central nu a fost o problema. S-au majorat alte taxe si impozite care sunt colectate numai la Bucuresti datorita cresterii economice, asa ca a putut lasa la autoritatile locale patru cincimi din ce se incaseaza pe teritoriile lor.

Dar nu aici este problema. Problema este la descentralizarea serviciilor si prestatiilor publice. De ce cladirile spitalelor judetene, municipale si orasenesti sunt finantate de consiliul judetean, iar salariile si investitiile de Ministerul Sanatatii? Nimeni nu stie. Normal ar fi ca cladirile sa fie proprietatea judetului, iar salariile sa fie platite tot de la judet, sub control public. Normal ar fi ca societatea civila, mass-media, publicul larg sa aiba reprezentanti alesi in consiliul spitalului judetean, care sa se ocupe exact ca un Consiliu de Administratie al unei firme de bunul mers al spitalului. Normal ar fi ca o parte din serviciile spitalului sa fie platite de pacienti. De ce platim toti din buzunarul nostru costisitorul tratament al comei alcoolice? De ce nu se face tratamentul, iar apoi i se retine costul acestuia din salariu, pensie, dividende, ce venituri are omul care bea pâna cade jos? De ce platim cu totii ca populatia României sa sc