Exprimand o naivitate sora cu autismul sau, mai degraba, o dorinta greu reprimabila, cateva publicatii de specialitate s-au grabit sa anunte entuziast ca Marian Iancu renunta la "Poli" Timisoara. Era evident pentru orice om cu un dram de ratiune ca amenintarile investitorului de la emblema fotbalistica a Banatului nu sunt decat o forma de presiune asupra unor autoritati de care se simte, la randul lui, inghesuit. Aluziile lui Iancu sunt mai mult decat stravezii. Timisorenii care "actioneaza cu rautate" impotriva clubului de fotbal pe care il conduce sunt angajatii Directiei de Finante, cei care il tot controleaza de vreo sase luni. Sigur, omul ar trebui sa fie obisnuit cu acest regim deoarece este un client "strategic" al ministerului de resort, caruia ii tot scapa printre degete. Corifeii disciplinei bugetare din subordinea liberalului Vladescu s-or fi gandit ca daca tot nu-i pot veni de hac fostului proprietar al "RAFO" pentru ingineriile financiare cu petrol, doar-doar or gasi ceva in jongleriile cu balonul rotund in care este acum foarte activ. Iar cum fiecare functionar public dintr-o "deconcentrata" stie ca pentru el soarele rasare la Bucuresti, daca primeste ordin de acolo trece peste orice interes al comunitatii din care face parte, chiar daca este suporter alb-violet. Iata cum "Poli" a ajuns din nou in topul cluburilor cu datorii, in ciuda faptului ca verificarile Fiscului nu au fost finalizate. Se pare ca tocmai Iancu a cerut controlul pentru a se lamuri situatia, deoarece ar avea si niste creante de incasat de la stat, care spera ca vor fi compensate cu datoriile. Cert este ca au fost blocate conturi si s-a pus sechestru pe bunuri ale clubului, inclusiv pe unii dintre jucatori, fapt care l-a scos din pepeni pe investitor. Reactia este de inteles, din mo-ment ce "granzii" Capitalei au datorii mult mai mari la buget si nimeni nu ii deranjeaza. Sebastia