GUŞA

Am văzut-o mereu desenată pe un perete alb ca oasele ei.

Nu eram trist,

nu era tristă -

un ţambal sălta batista în sus, iar bănuţii clipoceau

în balta de-alături.

Mereu a stat acolo, blândă ca un cearşaf în care te aşezi

să-ţi întinereşti nervii

traşi prin tine ca nişte vergele,

nici măcar nu a clipit vreodată,

ochii erau două văgăuni în care se jucau furnicile pe retina

limpede ca aerul pe care-l respiram

şi-l simţeam în gît ca pe un muşuroi.

Nici nu puteam fi trist,

rînjetul ei desenat mă găsea prin Nevada, printre canioane

şi jocuri de noroc -

un glas stins de cîntăreţ peste gura căruia bănuţii clipoceau

ca moluştele în balta de-alături.

Cum să scot cîntece dintr-o astfel de guşă de cauciuc,

în preajma ei preoţii musteau ca pepenii verzi,

era înaltă în cadrul ei desenat pînă în cer

şi de acolo pînă în fundul pămîntului

de unde răgîia ca o femeie beţivă cu trompeta în gură.

Nu eram trist,

nu era tristă -

în scheletul ei ne vom aşeza ca în trupul unei prostituate

fără să fie iubită, aruncîndu-i-se bănuţii la picioare

ca într-un sanctuar din care am ieşit

pentru scurt timp

să tragem aer în piept, să bem şi să ne dăm duhul

ca din guşa unei privighetori cîntecul ucis

în urechile celor surzi.

MASA

Ştiu că nici gloria, nici amărăciunea

nu-mi vor fi fructe mîncate de viermi -

de luni pînă sîmbătă treceam printre oameni,

duminica stăteam la masă şi îmbătrîneam uşor,

pînă cînd vedeam moartea ca pe o ultimă speranţă

la fereastra închisă la intrarea în cer.

Doamne Dumnezeule, mă certa sîngele,

nici trupul nu era fericit,

numai sufletul ca o