Hîrtia va fi albastră (România, 2006), de Radu Muntean

"În această noapte, nimeni n-are voie să doarmă... Noaptea e favorabilă trădătorilor şi duşmanilor poporului." Aceasta e una dintre numeroasele chemări lansate în noaptea de 22-23 decembrie 1989 şi o ascultăm, la radio, alături de locotenentul de miliţie Neagu (Adi Carauleanu) şi de plutonul său, în timp ce vehiculul lor blindat se învîrte (conform ordinelor) pe străzi adormite, departe de miezul evenimentelor. Le¬gătura cu celelalte unităţi e proastă, staţia radio pîrîie şi se îneacă (pe măsură ce filmul se va apropia de sfîrşitul lui anunţat de la început, partitura ei crepitantă va suna tot mai malefic, ca în SF-urile acelea cu echipaje care se îndreaptă spre baza abandonată unde-i aşteaptă ceva oribil), dar chemările tot vin - "Haideţi să apăraţi televiziunea!". Unul dintre băieţi, Costi (Paul Ipate), nu mai rezistă şi pleacă de capul lui. De aici încolo, inteligentul şi ultracontrolatul film de acţiune al lui Radu Muntean va merge pe două planuri: aventura revo¬ luţionară a lui Costi şi aventura căutării lui. Şi una, şi alta se vor consuma cu un fîsîit neeroic. Nici unul dintre protagonişti nu-şi va revela vreo calitate excepţională. Nici unul dintre ei nu va înţelege mare lucru din experienţa bulibăşită a revoluţiei, şi cu atît mai puţin din valoarea ei incalculabilă ("Adevărul e că, dacă nu înfometau atît de tare poporul...", va încerca Neagu să conchidă, dar se va opri, nemaiştiind nici el unde voia să ajungă). Şi, în cîteva ore, toţi vor fi morţi.

Hîrtia va fi albastră va fi comparat cu celelalte două filme recente care privesc înapoi spre momentul 1989, dar filmul de care aminteşte cel mai tare este Moartea domnului Lăzărescu. În ambele filme ni se spune de la început că protagoniştii vor muri. În ambele e vorba despre expediţii de căutare desfăşurate pe parcursul unei singure nopţi, î