Din cele mai vechi timpuri, se stie ca, la bridge, pozitiile simple sunt la fel de fascinante ca si cele dificile. Asta se verifica permanent de la Kama Sutra la Culbertson. Daca Nord are la o culoare A,5,3,2 iar Est are dupa el Q,J,4. Culoarea este neatinsa si sta 4-3-3-3. Est este la atac, trebuie sa joace primul culoarea si are nevoie de o levata. Apararea are deci o levata sigura daca un onor e la Vest.
Ramane in discutie cazul in care Sud ar avea K-10-x. In acest caz, sutin expertii, intr-un joc cu ageamii, Est va ataca Dama, iar adversarul lui, la fel de fraier, va lua din masa cu Asul si va impasa valetul pentru a lua trei levate. Nici o scofala pentru Est. Intr-un joc mai subtire, cu partanti mai cunoscatori, Est va ataca 4, sperand ca Sud va juca 8 din K-10-8.
Aceasta ingenioasa manevra functioneaza excelent cu exceptia cayului cant totusi Sud are K-10-9. In fine, intr-un joc intre campioni rafinati, chiar daca Sud are K-10-8, manevra nu tine. Deoarece Sud n-o sa puna 8, ci va incerca sa puna 10, pentru ca stie ca din Onor-9-x Est ar fi atacat onorul. Deci in jocul de experti, Est trebuie sa procedeze exact ca in jocul de mazete, jucand Dama sau valetul, iar Sud, cu K-10-9 va juca la onori impartiti pierzand o levata! Asta se cheama paradox la bridge. In Dona de mai sus, Sud joaca, in meci de perechi, un contract destul de indraznet, dar pe care distributia il face plauzibil: 6 cupe. In timpul licitatiei, Sud a aratat ca are pici. Vest ataca Valetul de caro.
Planul corect al declarantului este sa joace pica mica la Riga, apoi sa joace mic de pica lasata sa treaca pentru a se apara de tai si retur de cupa. Totusi acest joc este o linie slaba la perechi deoarece sansele de a face o levata in plus se anuleaza. Mult mai bine, din punctul de vedere al probabilitatilor este ca declarantul sa nu ia in seama sansa flancului de a taia la a doua
