Dumitru Ţepeneag aşază în centrul unei serii epice de trei romane un personaj cu un nume banal: Ion. Se joacă, glumeşte, dându-i ca nume de familie un substantiv comun, Valea, care, pus la vocativ, înseamnă "pleacă de-aici!". Acesta e, de altfel, gândul lui cel mai presant: să plece de-aici, din România. Ion Valea este student la engleză, la Bucureşti, este prieten cu Mihai, student la franceză, tot la Literele din Capitală. Ion Valea hoinăreşte prin Europa, imediat după Revoluţie (dacă a fost Revoluţie), şi a cunoscut fenomenul politic din Piaţa Universităţii - acesta e pretextul romanului. Naratorul, venit de la Paris într-un camion cu ajutoare, intră în contact cu realitatea politică şi socială a unei dezolante Românii în tranziţie. Romancierul însuşi devine astfel un personaj important al seriei narative. Ajuns la Strasbourg, Ion este ajutat de un compatriot aflat într-un scaun pe rotile, Gică, plecat la cerşit: îl invită să stea în hotelul în care e cazat el, un fost hotel pentru animale, hotel la care apelau cei care plecau în vacanţă pentru a-şi adăposti mai ales câinii. Cineva scrisese pe clădire cu vopsea "HOTEL EUROPA". Comentariul lui Gică merită reţinut: "Europa e a noastră a tuturor". E sentimentul dominant din roman: Europa devine un bun comun al emigranţilor din Est. În toate oraşele mobilizate de intrigă, de la Budapesta şi Viena la München şi Moscova, există câte un Hotel Europa.

Naraţiunea se desfăşoară într-o trilogie epică, din care, probabil, mai cunoscut unora este primul roman, mai insistent difuzat şi mai mult comentat: Hotel Europa (ed. I, 1996; ed. II, 1999; ed. III, 2006), dar care trebuie neapărat completat cu celelalte două volume: Pont des Arts (ed. I, 1999; ed. II, 2006) şi Maramureş (ed. I, 2001; ed. II, 2006). Editura Corint a avut fericita iniţiativă de a reedita trilogia de curând, într-o colecţie dedicată scriitorilor