- gaot-parade la Novi Sad -
Cea mai simplă modalitate de a călători de la Bucureşti la Belgrad pare să fie trenul internaţional care pleacă seara din Gara de Nord şi ar trebui să ajungă în capitala Serbiei a doua zi, pe la prînz. Dacă vrei avion, trebuie să faci un mic ocol prin Istanbul. Autobuze probabil că nu există, altfel de ce ar sta excursioniştii la "ia-mă, nene!", pe marginea şoselelor sîrbeşti, agitînd plăcuţe pe care scrie "RU"?
Aşadar, dacă e musai să ajungi în Serbia, te pregăteşti sufleteşte pentru un drum de treisprezece ore şi-ţi cumperi bilet la vagonul de dormit pentru trenul cu pricina. La sfîrşitul anilor â90, era denumit "trenul groazei". În urma sancţiunilor internaţionale impuse regimului lui Miloşevici, înflorise comerţul ilegal între vecini, iar bişniţarii cărau cu trenul peste graniţă aproape orice, de la mîncare şi ţigări, la canistre cu benzină. Acum Miloşevici nu mai e şi trenul a redevenit unul civilizat. Adică gol. În plus, nu se mai fumează, iar afişele din compartimente te ameninţă cu amenzi de la un milion în sus, dacă îndrăzneşti să-ţi aprinzi vreun chiştoc. În prima parte a călătoriei am respectat interdicţia, mestecînd gumă şi căutînd cu privirea posibilii senzori "de fum". Pe la Drobeta Turnu-Severin n-am mai rezistat şi i-am cerut voie "naşului". Mi-a făcut cu ochiul: "Hai la mine în cabină!". Am intrat într-o cămăruţă de gazare. Puf... puf... şi cum e la sîrbi? "Nasol. Adică Belgarduâ n-ar fi oraş urît, dar chiar arată ca după război! Şi au nişte jafuri de maşini!" La Timişoara am ajuns cu două ore întîrziere. Restricţii pe linie. Lîngă noi,"se odihnea" un tren care se întorcea tocmai de la Veneţia. Deci se putea şi mai rău! Amintirea TGV-ului e doar un vis.
Jumătate de tren a coborît pe peron, cu ţigări aprinse şi cafeaua în recipiente de plastic. Ceferiştii rîd de noi: "Ia, uite-i! Ca în pauză la şco