Cum intri, se află în partea dreaptă, într-o galerie cu poze. Cu toate ale noastre, şi cu bune, şi cu rele: România în imagini. România cea reală, strînsă între blocuri anoste şi cenuşii, liberă în munţii veşnici; gălăgioasă şi mahalagioaică adăstînd pe terasele de plastic de la cotitura cartierului. Cu biserica ei cea albă, nimerită taman lîngă "sexy night club-ul" pe frontispiciul căruia scrie, cu mîndrie şi ostentaţie: "Million Dollars". Este cea din tramvaiul plin de moşi şi babe, cu sacoşe şi colţuri de gură lăsate. A renunţare. Apoi cea dintr-o căruţă, de abia iţită de sub maldărul de paie aurii, care se hîţînă încet şi dînd din şolduri, enervant de inocent, prin faţa automobilului de lux. Un schelet de beton rămas încă nelămurit pe un cîmp desfundat, alături de o benzinărie modernă. Reclame gigantice cu sîni (aproape) goi şi lungi, preţ de o clădire întreagă, şine de tramvai scurse pe lîngă blocuri cu igrasie, termopane imaculate ca turlele de biserici, antene parabolice, maşini, aglomeraţie, mizerie, opulenţă... Occident ridicat de după mormanul de gunoi.
În partea stîngă a realităţii începe însă Jocul.
Jocul
O masă şi 9 cuburi. 9 întrebări şi 36 de răspunsuri. Cum ar fi dacă ar fi: Cum ar arăta casa de vis? Ce simboluri urbane aţi pune pe o vedere? Cum vă imaginaţi spaţiul public? Care sînt mijloacele de transport pe care vi le-aţi dori? Ce loc ocupă natura în oraşul de vis? Care sînt locurile preferate? Cum arată satul de vis? Dar căminul ideal? Cine are, pînă la urmă, dreptul să ne construiască oraşul?
"Deocamdată nu cred într-un oraş perfect. Adică îmi e greu să cred acum, pe bazele a ceea ce avem, într-o posibilă armonie. Cred în... tranziţie, în trecerea de la un stadiu la altul. Oraşul perfect este utopic pentru România de azi, pentru că românii înşişi încă se caută pe sine. Iar acest lucru este reflectat pe deplin în arhite
