Ada Kaleh. Din "oaza" orientala de pe Dunare au ramas doar povestile.

Un submarin care sa-i duca, dupa zeci de ani, acasa. Nu se stie cati dintre supravietuitorii de pe Ada-Kaleh au avut acest vis, insa primarul din Orsova a plecat deja in aceasta calatorie imaginara.

La trei kilometri de localitatea edilului, apele Dunarii ascund ce a mai ramas din insula turcilor, Ada-Kaleh, inecata de comunisti pentru a ridica barajul Portile de Fier.

Invatatoarea turcilor

Daca stai pe faleza din Orsova si intrebi orice persoana in varsta unde a fost Ada-Kaleh - insula-cetate locuita de 600 de turci si de romani doar cat numeri pe degete -, iti va arata imediat locsorul de pe Dunare, unde, inainte de 1970, se vedea vegetatie luxurianta, minaretul moscheii, dar mai ales zidurile cetatii, groase de-un metru jumatate, construite acolo de austrieci, pe cand insula era in administrarea lor.

Odata ce calcai pamantul oazei, intelegeai de ce toata lumea il compara cu Paradisul. O romanca de 78 de ani, care a fost invatatoare pe Ada-Kaleh, Ana Vlad, isi aminteste prima vizita. Avea 19 ani.

"Datorita lui Dumnezeu am ajuns pe Ada-Kaleh. Cand am pasit acolo, m-a izbit curatenia nemaipomenita, strazile erau iluminate, am vazut pomi exotici, batranii purtau salvari si fes, iar batranele aveau feregea (val pe fata)".

Pe strazile de numai doi metri latime, marginite de case mici, din caramida, acoperite cu tigla rotunda, turcii tineau cafenele si baruri, faceau cafea la ibric, dulceata de trandafiri, baclavale, halvita "si cel mai bun rahat din tara - "Lochum" cu alune, fistic, lamaie, cacao, nuci...", povesteste un batran profesor din Orsova, Jean Constantin, pasionat de istoria tumultuoasa a insulei.

Secretul citronadei si al cafelei la nisip

Turcii care nu faceau bani din dulceturi si delicates