SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA! Dupa ce mi-au murit mama si tata, singura mea ruda este Romania. Romania este o ruda pentru fiecare, o ruda care ne deschide usa la orice ora din zi si din noapte, ne omeneste si ne pune pe masa in primul rand limba romana. Romania este o ruda mereu darnica, care nu se zgarceste in a-ti darui si suflet cald romanesc, si mancare romaneasca, si vesnic o vorba prieteneasca. Romania este ruda care te bucura cu acel acasa de mari dimensiuni, acel acasa cat o tara. Romania este acea ruda care stie cel mai bine sa-ti oblojeasca rana pricinuita de dor. Fiindca oricat de multi ar fi dolarii in buzunar, departe de ruda asta numita Romania te mistuie o teribila arsita in suflet, te parjoleste dorul de acel acasa urias care este tara, de cuvintele romanesti, de vecinii care-ti deschid mereu usa si-ti imprumuta o ceasca de ulei cand nu mai ai sa mai pui in tigaie, de taifasul cu romani sub bolta de vita din curte cand fierbe mustul in cani. Si chiar daca te despart mii de kilometri de ruda asta numita Romania, mereu in suflet simti un loc gol ce nu poate fi umplut de nimeni si nimic, altarul sfant, harazit rudei numita Romania, cea mai ruda dintre rude. Intr-o zi de vineri m-am trezit in emisiunea mea de televiziune cu o doamna frumoasa si impozanta, invitata de cea care a introdus reflexoterapia ca stiinta in Romania, de doamna Carmen Saenciuc. Vazuse doamna cu ochi de un albastru tulburator emisiunile mele, venise tocmai din departata Suedie, ca sa isi amelioreze starea de sanatate prin reflexoterapie, dar sa si consulte alte somitati medicale pe care le invit sa explice medicina pentru oamenii de pe zebra. Si a povestit doamna Cristiana Balos ceva tulburator. Doamna Cristiana Balos cu sotul, Gheorghe, si cu fiica Alina si baiatul Daniel se stabilisera de 35 de ani in Suedia. O familie de romani plecata din Romania acum 35 de ani si traitoare in