Adesea, in conversatiile noastre lasam sa ne curga din gura siroaie de vorbe si nu ne dam seama, intai, ca ne coboram noi insine in derizoriu si, apoi, ca prin cele ce spunem putem murdari semenii cu adjective urate sau sa banalizam fapte, evenimente importante. Desi ne despart atatea veacuri, cuvintele lui Epictet (sclav eliberat si filosof stoic, c. 50-c. 138) despre conversatii sunt actuale in toate secolele. Filosoful ne indeamna ca in conversatiile noastre sa nu ne lasam gura sloboda, rostind mai mult cuvinte seci: Pastreaza tacerea, cat mai mult cu putinta, nu afirma decat cele necesare si in cat mai putine cuvinte. Cand momentul te indeamna sa vorbesti - vorbeste, dar nimic despre cele obisnuite, nici despre luptele de gladiatori, nici despre alergarile din circ, nici despre intrecerile atletice (asa cum vorbim noi astazi despre fotbal), nici despre mancaruri, nici despre bauturi, adica subiecte care se abordeaza pretutideni. Dar, mai ales, spune Epictet, sa nu vorbim despre oameni, nici pentru a-i barfi, nici pentru a-i lauda. (O, filosofule, pai atunci despre ce sa trancanim daca nu-i barfim sau nu-i lingusim pe semeni?!) Sa nu faci haz nici prea mult timp, nici pentru toate pricinile, fara perdea. Pe cat posibil, abtine-te de la juraminte, in toate ocaziile, iar daca nu, foloseste-le cat mai rar cu putinta. Fireste, banalitatile din conversatiile noastre de astazi sunt altele decat cele din vremea lui Epictet, dar "maniera" de a conversa cred ca este si mai ridicola, caraghioasa. Tot in "Manualul lui Epictet" am gasit si acest sfat despre cum sa ne ferim de galceava atunci cand dialogam: Cand discuti cu cineva, ia-l sub unul din aceste trei aspecte: ca superior, ca inferior, ca egal cu tine. Este superior? Sa-l asculti si sa-l urmezi! Este inferior? Sa-l inveti! Este egal? Sa fii intr-un cuvant cu dansul. Si asa ai scapat de galceava. Si ma gandeam... O,