Ing. Aurel Baghiu, astazi pensionar, locuitor al municipiului Cluj-Napoca, in 1956 era student in anul V al Facultatii de Mecanica de la Institutul Politehnic din Timisoara si, in octombrie, unul dintre organizatorii miscarii stundentesti din acest oras. Aurel Baghiu a avut bunavointa sa reconstituie ceea ce s-a intamplat atunci la Timisoara. Mamaliga - In ziua de 23 octombrie 1959, ne explica dansul, cand postul de radio din Budapesta, apoi "Europa libera" si BBC, anuntau declansarea revolutiei anticomuniste din Budapesta, studentii de la Institutul Politehnic din Timisoara au inceput sa se agite. A doua zi, a treia zi, toata saptamana agitatia crestea, mai ales ca o coincidenta stranie a facut ca tocmai atunci cantina lor sa intre in regimul celor trei zile obligatorii pe saptamana de mese numai cu... mamaliga. Trei mese pe zi, timp de trei zile cu mamaliga. Asadar, oricat ar parea de curios, mamaliga a fost un fel de "emblema" a tuturor celorlalte aspecte ale mizeriei in care erau mentinuti tara si studentii si mai ales a dictaturii crunte instaurate de regimul comunism in Romania. Stimulati de ceea ce se intampla in Ungaria, unde, intre timp, revolutia s-a amplificat si oamenii luptau pe strada cu arma in mana impotriva armatei rosii si a comunistilor autohtoni, noi, agitati la culme, ne intrebam: "Ce facem, fratilor?!". Mai ales ca si oamenii, parintii unora dintre studenti, cu care veneam in contact, ne apostrofau cu cuvinte aspre de las, aluzie la felul de a fi al romanilor caracterizati in multe imprejurari de... "lasa-ma sa te las". A urmat exemplul maghiarilor; pe fondul dictaturii crunte din tara noastra eram constienti ca nu aveam nici o sansa. Pentru ca toate fortele de represalii erau in alerta, inclusiv armata. Sa nu uitam ca la Timisoara, in acei ani, era cea mai mare garnizoana sovietica din tara noastra. Totusi, impreuna cu colegii mei de an, Te