Nu este atat de important cat de europeni, ci cat de romani mai suntem. Daca vom continua demersul distructiv, mai mult sau mai putin tacit, de a ne uita originile, doar pentru "a da bine la poza integrarii", atunci nu mai conteaza caracterul "european" la care aspiram. Ce importanta are ca suntem "europeni", daca doar prin noua postura de autor de stenograme ne-am mai adus aminte de Mihai Eminescu...? Cat de relevant este faptul ca ne adaptam destul de usor la dialectul european uzual - englez, cand habar nu mai avem sa vorbim si sa scriem romaneste...? Suntem mai europeni daca ascultam Mr. Lordi, ultima moda muzicala, si privim cu dispret concertele cu muzica divina a lui Enescu sau Porumbescu? De peste 60 de ani ne-am descoperit o placere diabolica de a ne rasturna, periodic, toate valorile. Nu cred ca suntem un popor de masochisti, ci doar o natie care inca nu stie incotro se indreapta. Sau, daca generic, directia este catre Europa, cel putin drumul pana la destinatie este inselator. In valtoarea evenimentelor, in lipsa modelelor si a eroilor momentului, demolam absolut tot ceea ce inseamna traditie, imprumutam cu atata bucurie obiceiuri de-afara, care isi ascund bine goliciunea sub o imagine creionata cu mare talent, ne inspiram dupa omul european, ridicat pe un piedestal de gheata care se topeste la primele raze de soare. Traditiile, calcate in picioare In goana nesabuita de a ne face placuti in fata "europenilor", uitam adevaratele valori nationale, comorile si fundamentul neamului romanesc. Cum? Prin ignorarea sau manjirea cu influente externe a unor sarbatori nationale, atentarea la puritatea limbii romane prin inventarea si utilizarea unor cuvinte gaunoase ce nu au nimic in comun cu farmecul si savoarea limbii noastre materne - "comoara in adancuri infundata", Patrie a cuvintelor, si, nu in ultimul rand, prin umilirea periodica si sistematica a caram