In Marea Britanie Irakul ramane subiect de dezbatere. Oricat ar incerca Tony Blair sa reduca impactul temei asupra vietii politice si a societatii britanice, subiectul revine cu virulenta in actualitate. Si nu doar apropiatul sfarsit al carierei politice a premierului britanic, ci si posteritatea sa vor depinde de finalul aventurii irakiene. Caci, daca Marea Britanie legala a fost de la inceput alaturi de americani in Irak, cealalta Mare Britanie, cea reala, a fost si a ramas opusa acestei tendinte. Nepopulara, participarea trupelor la acest razboi fara sfarsit a fost considerata un gest de realpolitik. Dar pana unde poate merge pragmatismul politic? In Romania, cand acesta nu creeaza reactii scrasnite, produce o patriotica tacere. In locul dezbaterii, surprinzatoarea propunere a liberalilor din iunie 2006 privind retragerea trupelor din Irak mai degraba a dezghetat conflictul politic intern, dar mai ales a trezit reactia celor vigilenti care nu s-au sfiit sa vehiculeze stereotipuri patriotarde si formule propagandistice fara continut. Nu incetase corul celor ce sustineau, acum doar cateva luni, ca loialitatea si respectarea angajamentelor sunt esentiale pentru credibilitatea externa a Romaniei, ca au si venit declaratiile generalului britanic Richard Dannatt. Noul seful de stat major al armatei engleze considera, in mai multe luari de pozitie la sfarsitul saptamanii trecute, ca prezenta armatei britanice in Irak agraveaza problemele de securitate ale tarii sale si prevedea o retragere rapida. Mai mult, iesind din traditionala rezerva a militarilor in activitate, Dannatt considera ca prezenta britanica in Irak creeaza probleme de securitate in toata lumea. Si, pentru ca si Romania a trecut printr-o experienta asemanatoare, ale carei ecouri continua, avem sansa unei comparatii. Trecand dincolo de logica de stat si interesul national asa cum a fost definit de Guvern,