Razvan Exarhu: "L-am vazut pe Printul Charles in costum de tweed si cizme de cauciuc si mi s-a parut ca nu e inca totul pierdut pe lume."
Am citit reactiile pe care le starnesc actiunile sale, am vazut efectele unei atitudini curajoase mult criticate si am inteles cu bucurie ca viziunea dublata de incredere reuseste sa preschimbe uratul.
Am numarat camerele din casa de la tara si am inteles ca pana la urma nu e nevoie de foarte mult ca sa dormi bine, sa te speli bine si sa mananci bine si frumos.
La toate astea se adauga si acea componenta eterica fara de care nimic din lucrurile astea mici cu care ne umplem viata nu ar fi de ajuns.
O combinatie intre aer, arome, lumina, privelisti si texturi, care poate transforma orice intr-un palat. Palatul asta e insa foarte prost inteles si, deseori, la fel de gresit construit de fiecare mic castelan ce zace ascuns in omul modern.
Arareori ne impinge ingerul sa meditam asupra imensei magazii cu efecte pe care fiecare dintre noi o taraste anevoie, tot inghesuind in ea obiecte inutile, de nepretuit.
Adunate de-a valma, de-a lungul anilor, investite cu penibile semnificatii sentimental-comerciale, posesiunile sufocante care ne populeaza viata nu ne mai permit sa ne oprim din a le cara la nesfarsit dupa noi, prevazandu-le intre timp cu alarma, gratii, caini si camere de supraveghere.
Ca un fel de Sisif modificat, cu o povara uriasa agatata in spate, nu ne mai putem indrepta nicicum, de frica sa nu ne rostogolim spre poalele muntelui. Ii studiez pe vecinii mei de la tara si ii invidiez foarte constructiv deseori pentru cat de bine traiesc, dincolo de cat de aspra le este viata.
Madonna ar da oricat pentru ciorbita aurie si vrajita pe care o gatesc unele batrane din sat, pentru gusturile simple, complete, perfecte ale i
