"Socialismul are fobia consistentei", conchide, intr-o laconica, extraordinara formulare Gustave Thibon. Diagnostic: eseu de fiziologie sociala "Socialismul are fobia consistentei", conchide, intr-o laconica, extraordinara formulare Gustave Thibon.
Si continua: "Instinctul degradator si antivital care salasluieste in el se revolta impotriva fortelor substantiale care acumuleaza, domina, tempereaza, impotriva densitatii puterilor interioare care retin devenirea omeneasca intr-un fagas al armoniei. In aceste elemente de stabilitate si de viata, ideologia marxista nu vede decat masa moarta si absurda pierdere de vreme." Un verdict vechi de aproape 70 de ani.
Aproape deloc frecventat de literatura noastra de specialitate (una, ce-i drept, preponderent de stanga, fanatizata de corectitudinea politica), Gustave Thibon - acest "filosof-taran" care a trait toata viata in satul Saint-Marcel-dâArd"che din sudul Frantei - ofera o lectura de-a dreptul terapeutica pentru conservatorii insetati de randuiala in duhul traditiei, de autoritate, solidaritate si bun elitism. Aurelian Craiutu, cel care prefateaza la Editura Echinox volumul Diagnostic. Eseu de fiziologie sociala, mai citeaza doua traduceri in romaneste din Thibon (1903-2001, "unul dintre marii scriitori si ganditori catolici ai secolului XX"): De la divin la politic. Convorbiri cu Chrtistian Chabanis, Ed. Anastasia 1997, si Ignoranta instelata, Ed. Humanitas 2003.
Cu totul strain de lumea lui Sartre, Beauvoir, Derrida, Foucault et. comp., Gustave Thibon "apartine, spune Craiutu, celeilalte Frante: a lui Claudel, Simone Weil, Guitton, Bloy". Autodidact (nu are alte diplome decat certificatul de studii primare, sustine Gabriel Marcel), scolit in spiritul lui Pascal si Nietzsche, Thibon pledeaza pentru "omul moral", pentru spiritul - aristocratic - de economie ca forma a solidaritatii si autosacrif
