Ultimul drum i-a fost insorit  lui Ernest Maftei. Cei care l-au iubit il vor simti mereu aproape. Badia s-a asezat ieri in randul celor drepti, pentru totdeauna. Iar zambetul nu i-a pierit. Ultimul drum i-a fost insorit lui Ernest Maftei. Cei care l-au iubit il vor simti mereu aproape. Badia s-a asezat ieri in randul celor drepti, pentru totdeauna. Iar zambetul nu i-a pierit.
Drept a fost intreaga viata. "A plecat asa cum a trait. Vesel!", spuneau cei care l-au cunoscut, in fata bisericii, inainte de slujba. A fost unul dintre acei romani ca brazii vesnic verzi, care stiu sa moara in picioare. A iubit viata, a iubit femeile, a iubit tot ce este frumos pe lume si a stiut mereu cum sa aduca o raza de soare in inimile celor din jur. Poate de asta soarele i-a fost alaturi ieri, cand cei care l-au iubit l-au condus pe ultimul drum. Se spune ca vremea buna in ziua inmormantarii anunta ca cel care a plecat este fericit. Badia a mai zambit o data celor inlacrimati, incalzindu-le suferinta.
INEGALABIL. La 6 martie anul viitor ar fi implinit 87 de ani. Viata i-a fost plina de frumusete, pentru ca a stiut sa o caute, sa o gaseasca si sa si-o alature mereu. Si a stiut sa nu renunte la adevarurile in care a crezut, indiferent care au fost piedicile. Vertical pana la capat, Ernest Maftei a infruntat si povara anilor si boala care il macina, reusind sa ramana tanar si foarte activ. Nu a renuntat nici o clipa la viata artistica, fiind chiar in ultimii ani unul dintre cei mai "curtati" actori. Un talent incontestabil, un umor inegalabil si o forta de invidiat. Asta a fost Ernest Maftei.
SUFERINTA. In anii de liceu a scris versuri, apoi a imbratisat dramaturgia. Intre 1941-1945 si-a facut studiile la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica din Iasi. Inchisoarea politica i-a furat multi ani din viata. Mai intai lagarul de la Vaslui, in anul 1938, pentru cinci
