Am aflat cu uimire, zilele acestea, ca integrarea noastra in Europa a inceput odata cu sinuciderea lui Decebal.
Muzeul National de Istorie a Romaniei, avandu-i ca parteneri, intre altii, pe Ministerul Culturii si "Rosia Montana Gold Corporation", a aniversat, in zilele de 13-14 octombrie, 1900 de ani de la crearea provinciei romane Dacia. O trupa de unguri din Szombathely, imbracati in soldati romani, a defilat pe Calea Victoriei. Dar ce aniversam, de fapt? Daca noi suntem urmasii invingatorilor, iar dacii, asa cum sugereaza unii istorici, au fost ucisi aproape toti, inseamna ca aniversam cu cinism distrugerea acelei natii si a acelei culturi. Ca si cum spaniolii ar aniversa exterminarea amerindienilor de catre conquistadori. Daca ne consideram insa urmasii ambelor neamuri, inclinand mai mult sau mai putin spre cel autohton, inseamna ca, in loc sa-i comemoram pe cei ce au dus o lupta dreapta, aparandu-si pamantul, noi ii sarbatorim pe cuceritori, aniversam cu fast uciderea strabunilor nostri, distrugerea sanctuarelor, jefuirea tezaurului Daciei. Ca si cum evreii l-ar aniversa pe Titus, pentru ca le-a distrus templul din Ierusalim, sau cum francezii l-ar serba pe Cezar, pentru ca a cucerit Gallia. Ni se va replica, de buna seama, ca aniversam rezultatele pozitive, nu consecintele firesti ale razboiului. Ca romanii ne-au civilizat, au construit drumuri, poduri, orase, scoli... Asa e, au venit, au construit, au exploatat aurul din minele de la Alburnus Maior si au plecat. In urma lor au trecut popoarele migratoare, si dupa 2-3 secole, nu a mai ramas piatra peste piatra din ce au construit ei, apoi a urmat cel putin un mileniu in care nimeni nu si-a mai amintit ca pe aici au trecut vreodata romanii. Deci: ce le datoram romanilor? Faptul ca avem o limba romanica? Dar bulgarii pot intra in Europa si fara sa se inchine Romei si nu vor fi mai putin europeni doar