Despre o minune mai marunta.
Nu cred in coincidente. Nimic nu este intamplator pe lumea aceasta. Nici cel mai neinsemnat fapt care ti s-ar putea parea o banala coincidenta nu este ceea ce pare. De fapt, totul este "aranjat" de unicul Creator, numai ca nu ne sunt cognoscibile noua, oamenilor, aceste "aranjamente". Cand si cand, totusi, ni se mai arata cate ceva. Subsemnatul, unul din pacatosii acestei lumi, intarziat multa vreme intr-o pozitie de ateu, dar de cativa ani alergand tot mai tare catre Sfanta Dumnezeire, am un prieten bun, un roman nationalist-crestin, pe care-l cheama, superb, Ion. In anul 2000, fiind la acesta in casa si discutand pe diverse teme, el imi povestea despre modul in care citeste si studiaza Sfanta Biblie: "M-asez la masa, imi fac semnul crucii, ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute si sa-mi dea minte limpede, si abia apoi deschid Cartea Cartilor si incep sa citesc". Mai mult decat atat, Ion imi spunea ca atunci cand nu-si doreste sa studieze un anumit capitol, lasa, oarecum, Biblia sa se deschida acolo unde vrea Ea (sau El?). Subsemnatul, cu toate ca nu am uitat niciodata aceste practici ale prietenului meu si cu toate ca am vazut clar ca asa trebuie procedat (chiar de la slujitorii Domnului pe pamant, calugarii si preotii ortodocsi, care in timpul Sfintei Liturghii au un ritual special, atunci cand se pregatesc sa citeasca din Evanghelie), in marea ignoranta care inca ma mai caracterizeaza, nu am procedat niciodata asa. Ma asezam la masa, luam pur si simplu Biblia si incepeam sa citesc. Dar in ziua de 7 mai 2006, in timp ce studiam o lucrare referitoare la activitatea apostolilor si unde se facea referire la un anumit pasaj din Evanghelia lui Matei, pasaj care mi s-a parut interesant si pe care am vrut sa-l subliniez, am luat Biblia din raft si, inainte sa o deschid, m-am rugat scurt si m-am inchinat. Studiez Biblia si inca alte catev
