CASA POPORULUI Pe timp de pace, armata trebuia sa sprijine poporul in munca socialista.
La Canalul Dunare - Marea Neagra, valea Oltului, pe Transfagarasan sau la Casa Poporului, soldatii au lucrat pentru "atingerea unor nebanuite culmi de civilizatie si progres". La construirea actualului Palat al Parlamentului, intre 1984 si 1989 au fost concentrati 40.000 de muncitori. Printre ei, aproape 7.000 de soldati in termen, veniti din toata tara.
Dorel Pitulan, din Campulung Muscel, isi aminteste: "In vara lui â86 am ajuns la Bucuresti, pe santier la Casa Poporului. Ne-au cazat la caminul subofiterilor, de langa Piata Cosbuc. Am intrat direct «in paine». Lucram in ture, 12 cu 24, o saptamana de zi si una de noapte. Mai prindeam cate o sambata sau duminica libera si fugeam acasa..."
A auzit si despre accidente groaznice, despre soldati morti... in campul muncii. "Nu pot sa spun ca am vazut ceva cu ochii mei, dar pe santier se povestea... Oamenii vorbeau. Am auzit de cativa care lucrau la inaltime, nu mai stiu cati erau, si la un moment dat s-a rotit bratul unei macarale si i-a dat jos pe toti. S-au facut praf. Se mai spunea despre doi peste care a cazut un panou metalic si i-a zdrobit...", povesteste Dorel Pitulan.
SECRETE. Pe santier nimeni nu trebuia sa stie la ce lucreaza celalalt. Fiecare brigada avea o casca de o anumita culoare, iar sectorul de munca era marcat cu var pentru a nu avea o imagine de ansamblu a viitorului palat al familiei prezidentiale. "Cand venea tovarasul, pe noi ne bagau in cazarma. N-aveam voie sa-l vedem. Iar planurile cladirii ajungeau la noi pe bucati. Adica, daca aveam de lucrat la o incapere, ni se dadeau doar schitele ei, nu ale intregului ansamblu in care se incadra, ca sa nu ne putem nici macar imagina cum va arata cladirea", spune Dorel Pitulan. A ramas, de atunci, cu o nedumerire - "Stiti ca, de obicei, betonul
