Zoe Petre, unul dintre istoricii care s-au diferenţiat de multe ori, prin opinii, de restul lumii academice, nu consideră surprinzătoare rezultatele campaniei Mari Români şi atrage atenţia Zoe Petre, unul dintre istoricii care s-au diferenţiat de multe ori, prin opinii, de restul lumii academice, nu consideră surprinzătoare rezultatele campaniei Mari Români şi atrage atenţia asupra lipsei de reprezentativitate, mai ales sociologică, a acestor rezultate. - Ce părere aveţi despre topul celor 10 Mari Români? - În primul rând, recunosc că am urmărit numai până la nominalizări, pe urmă mi-am pierdut interesul. Topul, aşa cum a ieşit el, mi se pare congruent cu istoria pe care o învaţă românii la şcoală de 150 de ani, cu literatura care o învaţă. Este notabil şi o surpriză că se află în acest top Richard Wurmbrand, pentru că el nu are nici pe departe notorietatea altora de acolo. Nu putem şti însă cum anumite persoane sau asociaţii s-au mobilizat să îl voteze. Nu mă surprinde, dar iarăşi este un lucru notabil că se află Carol I în top şi atât de sus, pentru că înseamnă că a fost totuşi şi ceva gândire în spatele opţiunilor, pentru că el nu era o personaliate cu vocaţie de star care să atragă atâtea voturi. Prezenţa lui Antonescu, în schimb, cred că era o fatalitate, pentru că mulţi nu vor în continuare să creadă că el a fost eroul secret al lui Ceauşescu. Antonescu este văzut ca un antisovietic, ca o victimă, iar românii nu au conştiinţa Holocaustului ca să îşi schimbe părerea despre el. Cred că în spatele voturilor pentru Marii Români se află reflexe condiţionate, fiindcă acest concurs s-a adresat unor stereotipii care creează un sistem autoreferenţial când e vorba de facerea unor astfel de opţiuni. Recunosc imediat impactul unui canon al istoriei şi culturii naţionale. Eminescu şi Eliade sunt două astfel de reflexe. Cred că în spatele prezenţei celor doi în top nu st