- Politic - nr. 208 / 23 Octombrie, 2006 Mult mai profund mi se pare editorialul domnului Ion Longin Popescu, intitulat "Cronica neagra a Transilvaniei". Punctul de plecare al demonstratiei domniei sale este transant si neechivoc: "In cele aproape noua decenii scurse de la 1 Decembrie 1918, cu exceptia perioadei ocupatiei horthyste (sic!) (1940-1944), Transilvania n-a fost niciodata intr-un mai mare pericol de desprindere efectiva de Romania, decat acum. Si nu atat prin autonomia teritoriala pe criterii etnice, instituita de facto inca din anii '90 in Harghita si Covasna, cat prin retrocedarile bezmetice sub obladuirea Comisiei guvernamentale de resort". Instrainarea patrimoniului national nu este un rod al intamplarii, ci al incompetentei, pentru ca legislatia in partea ei teoretica si in punerea ei in practica, s-a facut "de magistrati care au lipsit la lectiile de istorie din facultate". Pe buna dreptate, autorul editorialului isi pune intrebarea de ce dl presedinte Traian Basescu ramane un martor "tacut" in fata unor ilegalitati, din care aminteste doar cateva: "(…) retrocedarile de paduri, de pamanturi, de centre istorice urbane, de cladiri monumentale, de statiuni balneare etc.", care "se fac in mod ilegal, pe baza unor carti funciare falsificate atat in timpul ocupatiei horthyste (sic!), cat si in prezent (!)." Ilegalitatile se tin lant in judetele Harghita si Covasna prin politica pumnului in gura (deocamdata, legislativ!) si ele sunt coordonate de UDMR si de la Budapesta. Nu mai au recunoastere improprietaririle veteranilor de razboi, ale urmasilor celor cazuti in lupta, indiferent de nationalitate, stipulate de catre Ferdinand I Intregitorul, in 1921, si nici cele de dupa al Doilea Razboi Mondial, din 1945, promulgate de catre regele Mihai. In schimb, pe caile cele mai putin ortodoxe, prin procedee si procese, prin chichite avocatesti se incearca transfera