În calitatea mea de locuitor al cetăţii, cu simţul datoriei faţă de concetăţeni şi copleşit de glasul conştiinţei care, mai nou urlă în mine, am făcut un sondaj. De ce nu? Toată lumea face sondaje. Am vrut să aflu cum se circulă în prospera noastră urbe. Credeţi că se poate circula cu maşina în afara orelor de vârf-cât de cât civilizat? Dar pe jos? Dar cu autobuzul? Dar cu …era sa zic bicicleta, dar la asta se ştie răspunsul! Ca să nu fie măsluite rezultatele, bun cetăţean ce sunt, m-am ocupat de toate. Cu mână de fier am gestionat problema, de la întrebări, prin răspunsuri, până la prelucrarea rezultatelor. Ce am constatat?

Când merg copiii, la şcoală, dimineaţa… vorba cântecului, începe raliul. Peste noapte s-a mai deschis un şantier şi staţia unde stau ca vrăbiile pe sărmă somnoroşii, care nu se prind că trebuie să dormiteze la colţul din strada vecină, pierd startul la puţinele maxi-taxiuri ce vin şi pleacă după bunul lor plac. Cică au GPS. Ca spaţiu, staţia se întinde de la un capăt la altul de bulevard… depinde cum a dormit şoferul. Dacă reuşeşte bietul om să treacă strada, poate asista la startul solemn al celui care îl priveşte din oglinda retrovizoare, dar pleacă nestingherit. Trebuie să respecte orarul. Tot aşa de bine poţi nimeri peste un altul care-şi face monetarul, îşi sună nevasta, aşteaptă poştaşul cu pensia, până ajungi la disperare numărând taxiurile care pleacă din staţie şi invocând zeii care n-au ţinut cu tine, când ai făcut proasta alegere… Microbuzul după cum se ştie se opreşte mai greu decât o maşină mică… Dacă nu a ştiut, a aflat bietul om cu mâna dreaptă în ghips, care s-a urcat în centru şi la o frână s-a trezit proiectat în parbriz, ca un colet, desfăcându-se şi legătura ce trebuia să ţină braţul imobilizat. După ce a fost cules şi depus înapoi pe scaunul din faţă, şi-a cerut scuze şoferului pentru stricăciunile provocate. Polit