EPISTOLE DIN ARMATA Erau singurele dovezi ca lumea civilizata exista si ca acolo, undeva, cuiva ii pasa de tine.
Nu mai stiu cum aratau scrisorile mele. Pe vremea aceea, eram indragostita de poeziile lui Nichita. Si de cel caruia ii scriam in armata. Ambele iubiri erau la fel de platonice...
8 NOIEMBRIE 1987. "Tovarase eleva, sunt soldat T., permiteti sa incep raportul meu in scris deoarece verbal nu este inca posibil. Deci: (...) cred ca nici din curiozitate n-ai vrea sa afli amanunte despre viata mea de militar in termen; totusi, in linii generale, lucrurile stau cam asa: imi sta "foarte misto" in uniforma asta kaki imbacsita de praf si sudoare, cu arme pline de ulei in spate si baionete la brau, cu mastile de gaze pe figura alergand prin baza de instructie cand blestemi si ziua in care te-ai nascut. Comenzile dure si reci ale gradatilor spinteca regulat randurile noastre si ne incordeaza trupurile. Culcaturile si tarasurile pe care le executam zilnic (vorba aia, sa avem pofta de mancare si sa nu cumva sa le uitam) si cu care acum ne-am obisnuit ne aduc in situatia unor soldati veniti de pe front. Mancarea putina si "slabuta", desteptarea la ore "tarzii" (4:30, 5:00, 5:30 cel tarziu) "ne calesc" pentru viata. Si totusi, rabdam... Zilnic, acelasi program monoton si dur. Cred ca m-am maturizat, treptat si fara sa-mi dau seama. (...) Norocul meu este ca sunt sectorist in sala de clasa, unde fac curatenie de 2-3 ori pe zi: maturat, scuturat praful, spalat pe jos, etc... Avantajul este ca aici e cel mai misto sector, altfel nu aterizam. In alta ordine de idei, ieri am fost la tragere. A fost asa si asa. Am cam tremurat de frig si am rabdat de foame. Bineinteles, nepunand la socoteala oboseala adunata dupa 20 de km de mars si eventualele bataturi. Rezultatul obtinut: Fb. Tu ce mai faci? (...)"
26 NOIEMBRIE 1987. "(...) Armata e aceeasi, numai ca s-a ina
