LA MISTO Un necaz. Asta insemna pentru soldat luarea cu arcanul. Solutia? Sa faca haz de necaz.
Multe clisee indeamna baiatul abia dezmeticit din adolescenta sa se puna pe "taras-grapis". "Daca nu ai facut armata, nu esti barbat, domâle." Numai ca sa faci armata a devenit banc. "Cine face armata e barbat, cine nu o face e barbat destept." Din amarul unui eveniment pana deunazi inevitabil in viata unui barbat, s-a nascut umorul ca arma de supravietuire.
DRAGOSTE DE PATRIE. De toate s-a ras. De comandantul obtuz, incult si abuziv, de nevasta-sa ratacita in dormitorul comun, de abstinenta la care e condamnat soldatul, de starea deplorabila a echipamentelor racanilor. Nici Bula nu a scapat de armata. Intrebat de maretele motive care l-au facut sa se inroleze, eroul bancurilor romanesti a raspuns: "M-am inrolat din mai multe motive. Am vrut sa-mi slujesc patria, am vrut sa lupt pentru un ideal, am vrut sa construiesc o lume mai buna, dar motivul principal a fost ca m-au inhatat astia".
De patriotismul cu de-a sila al romanului s-a ras si pe alte tonuri. Comparatia cu soldatul din armatele performante ale tarilor bogate l-a pus intr-o noua lumina ridicola. Cica trei conducatori de stat ar fi testat caracterul soldatilor din subordine. Bush impusca in picior unul din soldati, care nu zice nici pas. "Te doare, soldat?" "No, because I love my country (n.r. - "Nu, ca-mi iubesc tara"). Putin ia si el arma si trage in piciorul unui soldat rus. Aceeasi darzenie, pe soldat nu-l doare, ca o iubeste pe mama Rusie. Trage si Basescu in piciorul lui Bula. "Te doare, soldat?" "Nu, pentru ca port 40 la picior si am bocancii 44."
COMANDA LA MINE⦠DREPTI! Subiectul preferat al bancurilor e comandantul. Poantele, aluziile la adresa lui, consemnarea cu sarg a gafelor si a exprimarilor certate cu limba romana sunt un mod de a-i submina autoritatea.
Soldatii,
