INTAMPLARI ADEVARATE Povestirile cu umilintele la care sunt supusi noii recruti in armata pot descuraja pe oricine.
Un prieten care a scapat de AMR in urma cu vreo 10 ani imi spune: "Mai, fata, baietii din ziua de azi nu se chinuiesc sa scape de armata asa, pentru ca le-ar fi lene s-o faca. Au auzit atatea povesti cu batai de joc, incat li s-a facut frica."
Dupa toate amintirile pe care mi le-au depanat fostii recruti, tind sa cred ca amicul meu are dreptate. Ele au devenit legende si au fost transmise pe sistemul "daca eu am patit-o, de ce sa n-o pateasca si altul?".
"ARMATA TE FACE BARBAT? Aiurea. Armata te reduce la stadiul de ciuca a bataii de joc. Inteleg disciplina, nu inteleg umilintele pe post de acte disciplinare", isi incepe povestea Marius, "liberat" de aproape doi ani dintr-o unitate de vanatori de munte. "La mine, primele cateva saptamani au fost de cosmar. Ma gandeam noaptea ca o sa dezertez si o sa plec din tara. Chiar din prima seara, plutonierul ne-a pus sa ne calcam cearsafurile. Am executat, de... Apoi trecea pe langa fiecare pat din camera si arunca o moneda. Zicea: «Ba, baieti, cearsafuâ da pa care nu sare banuâ, ala nu-i cearsaf calcat, ba». Am calcat la lenjerie toata noaptea, pana i s-a facut aluia somn. La 5:30 trebuia sa fim in picioare..."
METRAJ. "Nopti nedormite? Ha. Pai eu am stat o noapte intreaga sa masor camera cu un bat de chibrit... C-asa vroia domâ caporal, sa traiti. Ce l-am mai injurat... Masuram si injuram... Ma mai intreba, din cand in cand, atunci cand se mai oprea din ras «Ce zici, soldat, acolo?». Ce puteam sa-i zic? «Va-njur, sa traiti?» Nu. Ziceam si eu cu voce tare «143, 144, 145...». La un moment dat, amortisem atat de tare ca scapam batul de chibrit din mana. Si-atunci, jigodia se facea ca ma ajuta, il lua de jos si-l arunca cat colo", imi spune Robert M.
DECOR DE VARA. "Pluto
