care urmau să curgă lapte, miere şi hidrocarburi au rămas în faza de proiect, până în ziua de azi. Băsescu, măcar, nu are griji: de creşterea economică se ocupă UE şi căpşunarii, iar care urmau să curgă lapte, miere şi hidrocarburi au rămas în faza de proiect, până în ziua de azi. Băsescu, măcar, nu are griji: de creşterea economică se ocupă UE şi căpşunarii, iar aliaţii anglo-americani sunt garanţia că vom reuşi să impunem democraţia în Irak. Ce te faci însă că, acasă, gigacaloria arde mai mult în buzunare decât în calorifere? şi oricâte plutoane ar trimite Unchiul Sam să se joace de-a Rambo, la Babadag, mătuşa Mărioara, din Militari, tot tremură de frig dacă nu-i vin gazele de la Papaşa Putin. Soluţii ar fi, dar, ghinion, ele se află în propria bătătură, greu de observat de către cei care privesc departe, în timp şi spaţiu. Energia nucleară, cu toate riscurile ei, reduce dependenţa de hidrocarburi şi ne permite să creştem producţia industrială, fără a depăşi plafonul la emisiile de gaze cu efect de seră. Energia nucleară este mai ieftină decât cea obţinută cu cărbune ori gaz metan şi, mai mult, este singura al cărei preţ poate scădea! Centrala de la Cernavodă a fost proiectată să funcţioneze cu cinci reactoare şi astăzi merge doar unul singur. Pe măsură ce ar porni şi celelalte, producţia ar creşte şi kilowatul s-ar ieftini. Din păcate, doar autostrăzile se construiesc, în România, mai lent decât uzinele atomoelectrice.
Ca să crească viteza, ar trebui, de pildă, să se îmbunătăţească relaţia cu Bulgaria. Sofia are o mare problemă, fiindcă nu a găsit cu ce să umple golul lăsat de Kozlodui. Centrala de la Belene, care urma să preia sarcina, este atacată dur de ecologişti. Locaţia e prost aleasă - într-o zonă seismică, aproape de un oraş cu 2 milioane de locuitori, întâmplător chiar Bucureştiul, şi nu permite depozitarea deşeurilor. În schimb, Cernavodă a scăpa