ARMATA PRIVILEGIATILOR Desi se trage din os domnesc, Balaceanu Stolnici a invatat sa traga cu arma, sa respecte regulile militare si mai mult de-atat sa se situeze pe picior de egalitate cu colegii sai, medicinistii.
Era in primul an de studentie. De-abia implinise 18 ani cand i s-a comunicat ca in fiecare sambata va trebui sa renunte la orele de studiu si sa schimbe halatul alb, de medic, cu haina tarcata de soldat. Constantin Balaceanu Stolnici, aflat in biroul sau pavat cu diplome, tablouri si carti, isi aminteste schitand zambete strengaresti, de perioada celor 6 ani, timp in care a fost si student la Medicina, dar si "ostas" prin salile de curs, caci instructia si teoria militara se realizau tot in cadrul Universitatii. "Generalul Antonescu daduse o lege in care se stipula ca studentii sa nu fie incazarmati, ci sa faca orele de militarie tot in scoala. Programul era bine pus la punct, aveam ore de instructie si de teorie militara, numai ca noi niciodata nu am fost atrasi de militarie si consideram ca pierdem timpul", povesteste academicianul si gandul il poarta repede catre perioada de o luna in care erau obligati prin lege sa schimbe sala de curs cu satele de prin provincie sau cartierele marginase ale Bucurestiului. Acolo unde instructia se facea in aer liber, cateva ore pe zi, caci in rest, se pitulau prin capitele de fan unde adormeau pana la lasatul serii, cand incepeau jocurile de carti umezite din plin, dar pe ascuns, cu stropi de vin proaspat de tara.
LAOLALTA. "Armata pentru noi, studentii, a fost floare la ureche, un fel de vacanta. Am avut parte si de un comandat istet, lucru mare pe vremea aia, care ne spunea: facem 10 minute instructie si daca va descurcati bine la parade si la defilari, atunci sunteti liberi sa faceti ce vreti in timpul zilei! Eu am fost de multe ori in satul Leucosesti de langa Lugoj. O luna trebuia sa stai acolo. Unii
