Dezbaterea de sfarsit de saptamana dintre Oprescu si Vanghelie este, de fapt, doar un paravan al realei confruntari din PSD, cea dintre tendintele "reformatoare" ale grupului de la Cluj si cele de "restauratie" al caror purtator de mesaj a devenit Sorin Oprescu.
Mircea Geoana, produs al grupului de la Cluj, si al unei anume viziuni politice a acestuia este confruntat la numai cateva luni de la decapitarea lui Adrian Nastase regizata de el si de colaboratorii sai (spectacolul de artificii de la hotelul Confort) cu o noua contestare a actiunii sale manageriale in fruntea PSD.
Sorin Oprescu este un adversar profund incomod, fiindca personalitatea sa publica si mai ales discursul sau se revendica din electoratul traditional al PSD, cel inventat de Ion Iliescu, mostenit apoi de Adrian Nastase si ignorat cu furie de actuala conducere. Sintagma pe care o foloseste Sorin Oprescu - poporul PSD (utilizata in 2002-2003 de Miron Mitrea in varful perioadei sale de imagine publica) - sugereaza chiar terenul pe care acesta intentioneaza sa duca batalia ce va urma.
Geoana si cei de la Cluj au incercat in permanenta sa modifice componenta sociala a sustinatorilor PSD. Prin mesaje reformatoare, prin atitudini politice noi, prin actiuni in interiorul organizatiilor au sperat ca bazinul social-democratilor sa se primeneasca si sa se imbogateasca. Se vorbea de electoratul de stanga din orase, un electorat mai educat, mai putin sarac si mai putin dependent de stat decat cel standard. Intr-un fel, Mircea Geoana a reusit acest lucru, avand un coeficient de incredere superior intentiei de vot a partidului, fiind deci apreciat si de oameni din afara spatiului PSD.
In acelasi timp insa, intentia de vot a scazut, nu s-au adaugat noi veniti, dar o parte din cei vechi au plecat prin vecini. Mircea Geoana nu a reusit sa reinventeze poporul PSD. Doar sa-l reduca numeric si s