Un sistem educational si de formare continua competitiv este acela capabil sa dezvolte resursa umana. Romanilor le place sa se laude cu numarul mare al tinerilor supradotati, dar majoritatea acestora alege sa nu-si urmeze vocatia in tara noastra. Lipsa unui mediu propice educarii, formarii profesionale si cercetarii, pe de o parte, si a stimulentelor materiale, pe de alta parte, justifica scurgerea de creiere care ar fi adus o valoare adaugata mult mai mare dezvoltarii societatii romanesti decat marea parte a restului populatiei. Economia contemporana a cunoasterii impune, mai mult ca oricand, capitalizarea acestor talente - lectie atat de bine insusita de tarile dezvoltate.
Sistemele de evaluare europene ne arunca la periferia performantelor educationale si inovatoare. Inregistram o singura exceptie, de ordin pur cantitativ: ponderea populatiei intre 25 si 64 ani avand cel putin studii secundare si superioare este mai mare decat in multe alte tari europene. Totusi, doar 10% dintre romanii peste 25 de ani au studii superioare incheiate, reprezentand jumatate din nivelul mediu al celor 25 de tari europene (22%) si circa o treime din cel al SUA (28%).
Apoi, nu trebuie sa ignoram faptul ca, pe langa forta de munca bine pregatita, piata europeana impune standarde ridicate de mobilitate, flexibilitate si reconversie in munca. Inclinatia romanilor spre formare profesionala continua sa fie ingrijoratoare - doar 3 persoane din 200 participa la astfel de cursuri, fata de o medie europeana de 20 de persoane. Daca adaugam analizei noastre si factori de ordin calitativ, cum ar fi, de exemplu, performanta universitatilor romanesti, conturam o perspectiva si mai sumbra. Nicio universitate din spatiul romanesc nu intra in topul Shanghai al celor mai performante 500 de universitati din lume. Cehia, Polonia si Ungaria sunt prezente in clasament, in vreme ce Romania ra
