….îl inhalăm la tot pasul. Cel puţin ziariştii. Uneori ne intoxicăm cu el, alteori îl privim ca nişte sceptici ce suntem dar credem că e bine să nu uităm că a plutit prin aer la evenimentul despre care vrem să relatăm. Cel mai bine, ar zice unii cititori, ar fi să-l ignorăm şi să scriem ca şi când n-am fi dat nas în nas cu el. Aşa s-ar chema că am fost obiectivi. Da ce te faci când nu poţi să ignori microbul politicii? Pentru că tu, ca şi om în primul rând, eşti convins că nu e corect să monopolizeze o manifestare, de exemplu, care trebuia să fie "altceva".

Mi s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute să mă confrunt cu asemenea situaţie. Să fiu dezamăgită că o inaugurare ce începuse frumos cu un program artistic şi emoţii de toamnă ale elevilor a sfârşit cu discursuri de politicieni. E-adevărat, puţin atipice prin uşurinţa vorbitorilor de crea o punte de cuvinte între tema manifestării, exemplul şcolii respective (despre care s-a zis că ar trebui urmat) şi sloganul "fapte nu vorbe" (combinat cu vorbele despre fapte). Mă-ntreb dacă cele peste două ceasuri cât a ţinut ceremonia inaugurării n-au plictisit cumva auditoriul. I-am văzut pe câţiva plecând dar, cine ştie, poate aveau treburi pe-acasă.

În afară de consilierii locali invitaţi (prezenţi în număr mai mare decât de obicei) şi care sunt toţi aleşi pe listele unor partide, senzaţia mea a fost că prezenţa unor lideri politici "de la judeţ" la acea inaugurare a fost forţată. N-o să dau nume, pentru că nu mi-am propus să lovesc într-o anume formaţiune politică. Doar ştim că mai toate au şi practici din astea festiviste/populiste cum prind ocazia.

Am constatat că în rândul unora

s-a împământenit refuzul de -a citi o publicaţie , de -a urmări un post de radio/tv pentru că au auzit ori au constatat că respectivii presari "ţin cu un anumit partid". E şi acesta un mod de-a sancţiona ingerin