Într-o sală plină la refuz de iubitorii sportului cu mingea mică la semicerc, handbalistele de sub Tâmpa aveau misiunea de a recupera cele 6 goluri cu care pierduse în prima manşă a ultimului tur preliminar din Liga Campionilor în faţa vicecampioanei Ungariei, Ferencvaros Budapesta. Se confruntau câştigătoarele a două trofee continentale din sezonul precedent, gazdele în „Challenge – Cup”, iar oaspetele în „EHF”. Miza era deosebiă pentru cele două combatante, pentru rulmentiste de a readuce România în grupele ligii după cinci ani, iar pentru maghiare de a demonstra valoarea handbalului din ţara vecină. Rulmentistele au învins la limită, o victorie însă cu gust amar pentru că evoluţia lor nu a strălucit. Oaspetele constituiau un team ce putea fi depăşit cu multă uşurinţă, dar greşelile individuale, copilăreşti, de multe ori de începătoare, lipsa de concentrare în fazele decisive şi precipitarea au dus ca în momentele în care au avut în trei rânduri conducerea cu trei goluri avans să nu poată să-şi mărească avantajul. De fiecare dată oaspetele au reintrat în joc, revenind cu mult prea multă uşurinţă. Braşovencele prea mult au înghesuit jocul în zona centrală, căutând angajarea pivotului, nglijând jocul pe extreme. Braşovencele au satisfacţia, dacă o putem numi aşa, a unei victorii de palmares şi cu continuarea drumului european în „Cupa EHF”.

Trebuie să avem curajul şi să fim obiectivi

La conferinţa de presă, cei doi tehnicieni au fost realişti şi au analizat cu luciditate evoluţiile elevelor lor: „După cum am mai spus-o în mai multe rânduri, am adus 10 jucătoare noi, am finalizat transferurile la sfârşitul lunii septembrie. Nu este o coeziune în echipă şi nu sunt relaţii de joc. Echipa are potenţial, dar trebuie răbdare pentru a se putea crea relaţiile de joc. Eu sunt mulţumită de felul cum s-au luptat, la nivelul posibilităţilor de astăzi. Echipa a