Sunt pescari din tata-n fiu. Turtucaieni. Cand au fost deportati pe malul stang al Dunarii, erau de-o schioapa. Si stiau deja sa pescuiasca. In tinerete au lucrat pentru "stat". La pensie, si-au improvizat o casa cu purcel si catel langa apa. "Sa ramana tot asa." Pescuind.
Dimineata devreme. Zimnicea. O cafenea cu oameni. Sfatuindu-ne in cor: "Daca vreti sa-ntalniti niste pescari adevarati, duceti-va la fratii Sisu! Mergeti pe dig vreo 20 km, drum greu, cu hartoape, dar aveti ce gasi! Si-au lasat familiile aici, in oras, si s-au mutat acolo. La peste!". Drum greu, cu hartoape. Cand iti pierzi rabdarea, ajungi. In dreapta, printre copaci, o casa din chirpici cazuta in timpul inundatiilor din primavara. "Tot dichisuâ avea, tot dichisuâ... cu prispa, cu bucatarie, cu tot!". In stanga, un fel de vagon capitonat, de doi pe doi, cu trei paturi, niste saltele si-o soba. Ridicata dupa inundatii: "Vai de noi! Patru luni am dormit in cocioaba. Cum sa mai construim alta-n loc la varsta asta?!", o constatare resemnata fara pic de patetism. Gaini, multe gaini, un sopron invelit tot cu setci si varse, porci plimbandu-se nonsalant printre ei, caini motaind. O masa din lemn, niste lemne fumegand langa ele, un cap de oaie, sange de porc pe masa, sorici, soare. Si nea Sisu, zis Radu, cu nea Ion, pusi de-a curmezisul impotriva fumului. Pregatind de zor niste carne pentru nunta nepoatei. "Cea mai a dracuâ mare de pe lume, uite aici e!", se porneste nea Radu, intorcandu-se cu tot corpul spre Dunare. "O cunosc ca pe palma mea, io toata viata langa ea am trait!" Apoi incepe sa cante o poezie stiuta "din clasa a doua": "Stiuca fripta pe gratar, domnisoara pe magar, iepure-njugat la plug. Cine dracuâ a mai vazut?!". Se rade la greu.
SE POVESTESTE. Din â80, de cand au iesit la pensie, stau aici, in natura. "Ne-ai omori daca ne-ai muta inapoi, in casa de la Zimnicea. Ce s
