In bibliotecile catorva stabi, cenzori si trepadusi de partid se gaseau, inainte de 1990, si se mai gasesc probabil si azi carti de ale mele cu autograf.
Nu libidinos omagiale, dar suficient de amabile ca sa poata fi socotite probe de oportunism ori chiar abdicari de la caracter. Nu exista autor - decat prin sublima exceptie - care sa nu fi trebuit sa scrie si niste dedicatii de conjunctura. Daca ar fi sa regret - dar nu regret - dedicarile cele mai nedemne le-am compus pentru macelari, responsabili de magazine alimentare, gestionari, directori de abatoare, presedinti de CAP-uri si sefi de Avicole. N-am dat autografe pentru butelci cu vin, fiindca nu beau, insa scriitorii, care trageau la masea, isi imprastiau versurile si romanele prin toate podgoriile si comitetele judetene de partid si de cultura, de unde se intorceau acasa cu damigenele pline.
Un autograf nu e decat arareori un fapt de mare sinceritate. Daca ar putea sa-si retraga cartile cu autograf date la un "n-am avut incotro", scrii-torii, si nu numai cei romani, si-ar recupera o buna parte din tiraje. Cele mai cinstite autografe raman acelea pentru familie - si nici macar pentru toata familia - pentru cativa prieteni si pentru cititorii devotati, care ni se recomanda astfel la targurile de carte. Targurile sunt ocazia de a fi tot timpul corect cu tine insuti. N-ai motive sa fii ipocrit, n-ai de ce sa te ascunzi dupa cuvinte. Ziarele care ii demasca inflamat pe autorii care au semnat autografe circumstantiale si la stramtoare sunt in eroare. Pentru orice scriitor, cartile sale sunt si un soi de bancnote functionand paralel cu bancnotele oficiale si cu valuta. Nu-i un secret si nici un fapt reprobabil ca scritorii le multumesc medicilor intocmind dedicatii profund respectuoase. Functiile unei dedicatii sunt multe si nuantate pe individ. O carte de analiza a dedicatiilor sub semnatura clasicilor no
