Istoria românilor se constituie dintr-o coloană fără sfârşit a faptelor de eroism şi a jertfelor supreme săvârşite sub jurământ ostăşesc şi dăruite de-a lungul secolelor, pe câmpul de luptă sau la hotarele ţării. Astăzi este ziua acestei adevărate forţe, care a intrat profund în conştiinţa fiecăruia dintre noi, prin vitejia soldaţilor care o alcătuiesc, ostaşi care şi-au apărat ţara apărând libertatea şi pământul acesta fără a năvăli vreodată cu sabie şi foc dincolo de hotare. Îzbânzile de la Posada, de la Rovine, Podul Înalt, Călugăreni, Griviţa, Plevna, Oituz, Mărăşeşti sau Carei sunt grăitoare pentru anonimul soldat român luptând sub steagul Armatei Române.
Pentru neuitarea acelor zile, începând din 1951, Ziua Armatei Române se sărbătoreşte la data de 25 octombrie, ca o comemorare a luptelor din 1944, când localitatea Carei, aflată la opt kilometri de graniţa de vest a ţării, a fost eliberată de sub ocupaţia nazistă, ceea ce însemna împlinirea unui vis al românilor, reîntregirea graniţei de vest a României şi anularea de facto a prevederilor Dictatului de la Viena.
Ora schimbărilor
Armata română modernă s-a constituit ca unică forţă combatantă, condusă de un singur lider la nivel naţional în anul 1830. De atunci până azi a trecut printr-o serie de schimbări dramatice, schimbări impuse de modernizare şi tehnologizare cât şi de cerinţele unei Europe care se vrea unită pe toate flancurile. "Armata Română, membru NATO, este angajată în misiuni executate în teatrele de operaţii din Kosovo, Bosnia, Kuweit, Afganistan, Irak, dar şi cele de sub egida ONU din Congo, Angola, Somalia, Eritreea, Georgia, locuri în care militarii români sunt apreciaţi la superlativ pentru profesionalismul de care dau dovadă. Prioritatea armatei însă, indiferent de contextul economico-social, rămâne apărarea graniţelor ţării şi păstrarea integrităţii teritoriale. Suntem de
