- Diverse - nr. 210 / 25 Octombrie, 2006 O cacialma numita "Mari romani" a monopolizat cateva luni spatiul de emisie al televiziunii publice, riscand sa creeze penibile confuzii ale valorilor. Aceasta pentru ca un astfel de proiect, chiar daca a fost numit adesea o "joaca", si-a propus sa puna laolalta romani din toate timpurile si din toate domeniile, ca apoi, pe cele mai nestiintifice criterii, intre care la loc de frunte "votul la intamplare", sa fie desemnati cei mai mari romani. Unde s-a ajuns ne-o confirma insusi faptul ca printre cei mai mari o suta de romani au figurat personaje "celebre", de la Bula la Gigi Becali. Asta e perceptia romanilor in privinta valorilor reprezentative? Cu siguranta, nu! Aceasta e perceptia unui segment aleatoriu de votanti care au telefon sau/si internet si au votat. N-a contat nici varsta, nici pregatirea profesionala, cultura etc. Ca la alegeri _ votul unui academician e egal cu votul unui nebun. Si-a venit clipa cea mare, in care, dintre primii zece, s-a ales "cel mai mare roman": Stefan cel Mare si Sfant. E greu de contestat Stefan cel Mare si Sfant. Cu siguranta, el este unul dintre marii romani, si sunt atatea argumente pentru aceasta. Dar a face clasamente in care sa spui ca Stefan cel Mare si Sfant e mai mare decat Carol I sau Eminescu, Eliade, Mihai Viteazul, Brancusi etc. e pur si simplu caraghios. Iar aparatorii/sustinatorii celor mai mari romani s-au purtat ca pe un stadion, marlanesco-mi(s)toca(r)neste. Iti vine sa crezi ca suntem un popor care n-are simtul masurii si nici simtul valorii, cata vreme atat de multi "mari romani" n-au intrat pe lista primilor o suta, iar unii, aproape necunoscuti, au intrat intre primii zece. Ne-am convins, insa, inca de un lucru: romanii sunt mari abia dupa ce mor. Nadia Comaneci e randunica cu care nu se face primavara in aceasta perceptie. A fost, suma sumarum, un spectacol caraghios,