"Dubruturu!", adica, "Buna dimineata!" - asa se saluta locuitorii din Gauriciu, o mica asezare pierduta undeva prin Campia Burnasului, numita azi Izvoarele. Localnicii se declara oficial romani, desi spun ca la origine sunt bulgari. In arhivele vremii se spune insa ca ei ar fi de fapt sarbi!
Am ajuns in Gauriciu intr-o zi superba de toamna, venind dinspre Dunare, de la Zimnicea. Satul este asezat ca intr-o oala, marginita de dealuri strapunse de multe izvoare (de aici si noul nume - Izvoarele), pe care satenii le-au captat pentru irigarea culturilor, indeosebi legume. De baza sunt culturile de arpagic si cele de pepeni.
"ASA NU SE MAI POATE!" Ciuminie vra (Dealul ciumatilor), Crangata (Padurea de salcami), Tomutava ciusma (Cismeaua lui Tomi) - iata numai cateva din denumirile locurilor din Gauriciu, comuna cu circa 4.000 de locuitori, dintre care cei mai multi vorbesc "bulgara veche", o limba ciudata, presarata cu multe cuvinte sarbesti si romanesti. "Diotvas?" (Unde te duci?). "Utvan daraja na arpagic." ("Ma duc sa sap arpagicul"). Asa vorbesc cei din Gauriciu. La mamaliga ii spun "caceamac", "leap" inseamna paine. Multe nume au fost in timp romanizate. Stefan Tudor, om in etate, si sotia sa, Simioana, sunt bulgari, dar vorbesc si romaneste. "Sunt bulgar si asa vreau sa mor" - spune nea Stefan. E foarte necajit, insa, ca nu are cu ce sa-si lucreze pamantul, ca autoritatile nu fac nimic. Afland ca suntem "de la ziar" se ridica de pe scaunul de la poarta si zice cu voce tare: "Vreau sa declar in clar: asa nu se mai poate! Asa sa scrieti!". In sat s-a creat o mare discrepanta. Cei tineri mai pleaca la lucru prin Spania, strang bani si isi cumpara tractoare cu care-si lucreaza pamantul. Cei in varsta insa nu au cu ce plati nici macar aratul unui pogon. Mult pamant manos a ramas parloaga si in acest an.
BULGARI SAU SARBI? Batranii din Gauriciu stiu ca p
