- Diverse - nr. 210 / 25 Octombrie, 2006 Prezentarii mult prea romantice a "Revolutiei din Ungaria in 1956", de catre doamna Ströbl (Donauschwabe, din 3.11.1996)), as dori sa-i adaug cateva date prozaice si demitizante. Studentii nu s-au marginit deloc sa solicite mai multe libertati pentru maghiari. Ei cereau si desfiintarea "autonomiilor culturale", ale minoritatilor romana si slovaca. (Germanii din Ungaria nu beneficiau de niciunele, altfel ar fi cerut si lichidarea drepturilor lor). Aceasta solicitare a fost introdusa si in rezolutia Uniunii Scriitorilor, ce a fost citita la radio, in 23 octombrie, de Péter Veres, dusman inrait al svabilor si instigator al expulzarii lor. Punctul 2 din cele 7 puncte ale rezolutiei suna asa: "Noi cerem sa se puna capat politicii privitoare la minoritatile nationale…" "Pentru prima oara, dupa 150 de ani, guvernul maghiar se distantase fata de maghiarizarea promovata statal, si asta n-o puteau accepta scriitorii, campioni ai sovinismului maghiar. In aceasta privinta nationalistii rasisti si national-comunistii erau intru totul de acord." (Johann Weidlein in "Der Aufstand in Ungarn und das ungarnländische Judentum", pag. 21). "Vrem un nou guvern, fara jidani si fara svabi, strigau studentii ce demonstrau in fata parlamentului, unde se auzea si sloganul nationalist - Ungaria apartine maghiarilor (nu ungurilor) (J. Weidlein, Op. cit., pag. 17). "Postul Szabad Györ comunica lumii fericita veste, ca acum cei mai buni patrioti maghiari, anume Zoltan Tildy si Béla Kovács, apartin guvernului". Tildy a iscalit, in calitate de presedinte al statului, legea expulzarii (a svabilor unguri, n.n.) nr. 12.330/1945. "Béla Kovács era secretarul general al partidului micilor agrarieni si presedintele asociatiei taranilor. Acestia erau stalpii de sustinere ai "Magyar Közösseg" (Comunitatea Maghiara), al carui membru de frunte era. El pare a fi fost pr