Din necunoastere ori cu rea-intentie se incearca azi, de catre cei numiti sau alesi sa diriguiasca treburile obstesti, ascunderea unor adevaruri care vizeaza insasi existenta noastra. Un astfel de adevar crud este poluarea masiva a Dunarii. Fluviul a ajuns sa miroasa a starv, iar concentratia de substante nocive depaseste cu mult limitele admise. Crima ecologica de pe Dunare este intregita de braconierii carora le cad in plasa nu numai pestii, ci si numeroase exemplare de cormorani si egrete. Pestii morti ies la suprafata Sfarsit de octombrie. O zi calduta, dupa un interval friguros. Spre amurg, o pacla deasa, negricioasa coboara inspre fluviu si o data cu ea un fel de moliciune se instaleaza in zona. De pe soseaua care urmareste cursul Dunarii se zaresc inca malurile golase ce se pierd in ape intr-o inchinare lina, precum si mici ostroave populate de cateva salcii plangatoare. Dinspre Dunare, firavele adieri din pragul serii aduc un miros greu, care aminteste de cimitirele de animale de la marginea satelor. Acest miros nu pare sa-i deranjeze pe cei care de ani de zile tainuiesc faptul ca apa fluviului are o concentratie in substante nocive care depaseste cu mult limitele admise prin standardele internationale. Poluarea este detectabila cu precadere in sectorul dintre Portile de Fier si Ostrovu Mare, intre cele doua baraje unde Dunarea are regim de semilac. Potrivit putinelor studii si rapoarte existente (dar dosite mai abitir decat secretele de stat) privind modificarea calitatii si compozitiei apei fluviului intre Bazias si varsarea Timocului in Dunare, rezultatele cele mai alarmante ale analizelor chimice, biologice si de radioactivitate se inregistreaza in aval de Drobeta Turnu-Severin. Aici sunt - dupa cum sustin specialistii - conditii prielnice pentru descompunerea imensei cantitati de materii organice deversate in fluviu. Aportul poluator al agentilor econ