Un mastodont de 5.000 de tone, inarmat pana in dinti, dar care are cabine cu lambriuri captusite cu matase. Sisteme de comunicatii de ultima ora, combinate cu luxul unui hotel de patru stele. Un adevarat paradox in marina militara, pe care romanii l-au pus in practica: Marasesti. Inca de cum ai pus primul picior pe scara de bord, iti dai seama ca ai de-a face cu o nava speciala. Usile de acces sunt mari, iar scara interioara complet mochetata si ornata cu lemn masiv te face sa te simti ca la Intercontinental. Careul ofiterilor este de-a dreptul generos, aproape zece metri latime, cu scaune care aduc mai degraba cu fotoliile. Peretii sunt complet acoperiti cu lemn si materiale textile fine. "Marasesti" s-a vrut a fi un proiect care sa-i puna pe ganduri pe occidentali. Primul crucisator usor construit de romani. Primul dintr-o serie de nave ce trebuia sa asigure dominatia RSR in apele teritoriale. Acum, "Marasestiul" a intrat intr-un con de umbra. Fregatele cumparate de la britanici sunt preferatele. Militarii nu renunta insa la navele cu "suflet". Alaturi de NS "Mircea", "Marasesti" constituie un simbol pentru marina romana. Chiar si numarul de bordaj confirma acest lucru: "111". O legenda vie Comandantul secund ne-a intampinat politicos. Dupa formalitatile obisnuite in marina militara, omul ma invita in careul ofiterilor la o cafea. Capitanul comandor Bogdan Dumitrescu este de un an si jumatate la bordul fregatei. Inainte a fost comandant pe Nava Purtatoare de Rachete "Lastunul". Face parte din promotia 1991, al doilea "val" de ofiteri militari ce au absolvit dupa Revolutie. Incerc sa-i trezesc nostalgiile si intreb care este cea mai frumoasa perioada a carierei sale. "Imediat dupa ce am terminat academia m-am ambarcat. De atunci si pana acum am lucrat numai pe nave. Am trecut prin toate etapele de comanda. Cred ca cea mai frumoasa functie este cea de comandant, i