La 50 de ani de la revolutia maghiara din 1956, Romania are si ea victime de comemorat Zilele acestea, Ungaria aniverseaza - sau, mai bines pus, comemoreaza - 50 de ani de la revolutia din 1956, care a fost primul act major din Europa de Est de opozitie fata de regimul comunist instaurat sub protectia Uniunii Sovietice. Maghiarii s-au inspirat de la polonezi, care, in vara lui 1956, in Poznan, au dat semne de nervozitate sindicala, initial, si apoi de opozitie deschisa fata de puterea comunista. Iar noi nu trebuie sa uitam ca revolutia maghiara a avut, la rindu-i, efecte contagioase asupra Romaniei, unde au avut loc citeva manifestari de protest studentesti, in Timisoara, Cluj, Bucuresti si alte locuri, impotriva regimului condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej si a interventiei sovietice din Ungaria. Represiunea dejista ce a urmat a dus la arestarea citorva mii de studenti in toate centrele universitare, la moartea citorva sute in inchisoare, la exmatricularea si excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor si Uniunea Asociatiilor Studentesti din Romania (fapt ce echivala cu un stigmat politic, social si profesional) a altor mii de tineri. Asadar, comemorarea de acum este si comemorarea noastra. Mijlocul anilor '50 parea sa aduca relaxarea sistemului represiv din statele comuniste. Aceasta iluzie au trait-o si tinerii din Romania. Moartea lui Stalin in 1953, Festivalul Mondial al Tineretului organizat la Bucuresti in acelasi an ca o demonstratie a superbiei comuniste, "spiritul Genevei" ce a urmat aparentei imbunatatiri a relatiilor dintre Est si Vest din 1955, discursul "secret" al lui Hrusciov din februarie 1956 in care erau denuntate partial crimele staliniste si cultul personalitatii, protestele din Polonia si Ungaria impotriva comunismului, aparitia Asociatiilor Studentesti care pareau o alternativa democratica la dogmatica si irespirabila Uniune a Tineretului Muncito