DIALOGURI CULINARE Cu Cecilia Caragea, editoarea cartii "Povesti dovlecesti", am stat de vorba despre cultura, religie, povesti, copilarie, toate ascunse in miezul aromat al dovleacului.
De unde ideea realizarii unei carti de bucate despre dovleci? Cand eram copil, in fiecare toamna sculptam, impreuna cu bunicul meu, cate un dovleac, in care puneam o lumanare... Era un eveniment pe care il asteptam cu nerabdare! Voiam ca dovleacul meu sa arate cel mai bine din tot satul! Si chiar arata! Dar era mai degraba meritul bunicului... Se pare ca traditia dovleacului luminat este o traditie care vine din spatiul catolic, dar in Ardeal influentele se fac simtite. Asa ca toamna sculptam dovleci si ascultam povesti. Povesti despre dovleci. Erau seri care devenisera traditie.
Ma gandeam cum anume as putea sa recreez ceva din acea magie. Astazi nu mai traim intr-un spatiu in care serile ne adunam pe veranda, spunem povesti si mancam dovleac copt. Si atunci m-am gandit ca poate parintii sau bunicii care vor sa-si ia ragazul sa-i rasfete pe copiii sau pe nepotii lor, nu numai cu retete mai deosebite, ci si cu povesti, au nevoie de o carte in care sa gaseasca si retete, si povesti.
Regizorul si gospodina Cum ati ales autorii acestei carti? Pentru realizarea acestei carti am alcatuit o echipa din doi autori. Este vorba de doamna Elisabeta Iorga, care este o experta intr-ale bucatariei. Stie cele mai surprinzatoare retete. Pentru aceasta carte ne-am propus cateva retete in care ingredientul principal nu e propriu-zis dovleacul, ci e floarea de dovleac! Asa ca e vorba de o carte in care chiar si cei mai pretentiosi vor gasi ceea ce cauta! Celalalt autor, care a facut parte din echipa, este Iulian Ghervas. Poate o sa va surprinda si o sa va intrebati cum de cineva care este regizor are si asemenea indeletniciri... Dar tocmai de un regizor aveam nevoie in acest proiec
