- Social - nr. 210 / 25 Octombrie, 2006 Armata Romaniei de-a lungul istoriei a evoluat si s-a dezvoltat lent, precum toate armatele moderne, a beneficiat permanent de increderea publicului, fapt pentru care niciodata, de la Alexandru Ioan Cuza, nu a capitulat si nu si-a predat steagurile invingatorilor, dimpotriva, a fost alaturi de acestea, fiind un stalp de nadejde al poporului, din randurile caruia isi trage seva si puterea de-a lua totul de la inceput: In Razboiul de Independenta (1877-1878), alaturi de Armata Rusa, a invins oastea otomana, primind drept recunostinta sabia marelui sultan si aprecierea unanima a eroismului legendar al ostasului roman, cu sangele caruia s-a pecetluit pentru vecie INDEPENDENTA ROMANIEI. In Primul Razboi Mondial s-a avantat in lupta pentru Eliberarea Transilvaniei, ajungand pana la Mures, apoi s-a repliat continuu, fiind amagita si chiar tradata de aliati. Numai dorinta de libertate, spiritul ei de sacrificiu si daruire au facut-o sa fie biruitoare la Marasesti-Marasti si Oituz, obligandu-i pe cotropitori sa fuga, iar Armata Romana reorganizata sa-i urmareasca si chiar sa le faca paza si ordine in capitalele Imperiului bicefal, Budapesta si Viena, ferindu-le de "Ciuma rosie", impunand Puterilor Aliate si Invingatoare sa recunoasca MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA, de la 1 Decembrie 1918, platind reintregirea cu peste 855.000 de eroi. In al Doilea Razboi Mondial, dupa ce si-a eliberat teritoriul ocupat prin rapt si dictat, a continuat lupta cu demnitate pentru ca a fost obligata, dar a simtit la timp schimbarea raportului de forte si a revenit la vechii aliati, asa cu era normal, dar aliatii ne-au dat pe mana rusilor si am platit foarte scump "libertatea" si "autonomia statala" de la 23 august 1944, obligandu-ne sa dam uitarii pe cei 624.740 eroi cazuti in lupta pe frontul din Est, sa renuntam la traditiile nationale si sa preaslavim Arm