Citeam undeva că anul seamănă cu o casă cu două uşi. Prima e deschisă şase luni şi e păzită de Sf. Gheorghe. Cealaltă uşă e deschisă de Sf. Dumitru, pe 26 octombrie. Doi sfinţi cu vieţile asemănătoare stau de pază la casa imaginară a anului creştin. Oierii au împărţit anul după sărbătorirea celor doi sfinţi. Din primăvară până-n toamnă domneşte Sf. Gheorghe, după care vine Sf. Dumitru-această divinitate agrară cum l-a numit cineva sugestiv, şi desfrunzeşte pădurea. Coboară oile de la munte ca să se-ntoarcă în gospodăriile stăpânilor lor. Sfântul creştin îi cheamă pe toţi la sărbătoarea recoltei, la focul lui Sumedru. Răsună satele de chemarea "Hai la focul lui Sumedru, că iarna este descuiată şi de acum se strică vremea!" În zonele din sudul ţării mai ales, se aprind focuri rituale, se fac roţi de foc şi se rostogolesc pe dealuri. Copiii sar peste focuri ca să fie sănătoşi tot anul. Ciobanii obişnuiesc să arunce un topor între oi, ca să vadă cum va fi vremea. Dacă pe lângă topor se aşează o oaie neagră se anunţă vreme rea, dacă se nimereşte să se aşeze o mioară albă, ciobanii se bucură pentru vremea bună care o să vină. Dacă oile se culcă grămadă înseamnă că va fi o iarnă grea, dar dacă oile dorm răsfirate înseamnă că va veni o iarnă blândă. Iarna grea este prevestită şi de abundenţa nucilor şi gutuilor, dar şi de proviziile supradimensionate ale hârciogilor. În ajunul zilei Sf Dumitru femeile dăruiesc copiilor fructe, covrigei, nuci sau prune uscate. Un fel de pomană de sufletul morţilor. Seara bărbaţii scot tăciuni din vatră şi îi aruncă în livezi ca anul următor să aibă o recoltă bogată de fructe. Sărbătoarea de origine păgână vine de la Demetrius, care exprimă invocarea zeiţei Demeter, al cărui nume înseamnă "Pământul Mamă"-izvorul belşugului. Tot ceremonialul este făcut pentru câştigarea bunăvoinţei strămoşilor, pentru a asigura recolte la fel de bune şi în