Intr-un mod aparent bizar, fara sa fiu sectorul cinci al Bucurestilor, am devenit in ultima vreme una din preocuparile de capatai ale domnului Marean Vanghelie. Nu voi pune nici o clipa in discutie opiniile dansului despre mine atata vreme cat ele au la baza, pe langa sacrosantul principiu al libertatii de opinie, stiute aplecari spre binele natiunii si curatenia morala. Dar nu pot sa nu reactionez atunci cand domnul Vanghelie isi propune sa rescrie istoria. Sau, ma rog,sa o repovesteasca.
Deunazi, intr-o emisiune televizata, primarul sectorului cinci spunea ca Nastase "l-a facut" pe Iliescu la Congres si Geoana i-a tras clapa. Pentru ca Geoana nu e o "marioneta".
N-a trecut insa atat de multa vreme de la acel Congres ca sa uitam complet cum au stat lucrurile, iar Marean Vanghelie sa-si permita sa spuna orice.
Mi s-a reprosat adeseori ca nu am candidat in 2005 impotriva lui Ion Iliescu pentru conducerea partidului, ca m-am temut de ceva sau ca am facut parte dintr-o conjuratie. Si mereu mi s-a parut ciudat ca e banuit de scenarii complicate tocmai cel care a actionat in virtutea celor convenite, potrivit deciziilor luate de partid si facute publice.
Am fost multi de fata la Congresul anterior, din 2004, cand Ion Iliescu, inca sef al statului, a fost invitat sa reintre in PSD si sa preia functia de presedinte dupa alegeri. Sigur ca ocuparea ei presupunea un vot din partea altui Congres, dar eu am fost de acord cu acea invitatie, ca si Marean Vanghelie, ca si Mircea Geoana, ca si multi altii. Atunci, cum as fi putut candida impotriva "candidaturii" pe care o acceptasem cu totii?
Dupa alegerile din 2004 a aparut o deruta in PSD, iar Iliescu "a cazut", intre altele, pentru ca nu a fost de acord cu candidatura lui Miron Mitrea pentru secretariatul general al partidului.
Daca ne uitam la ceea ce se declara acum, pare ca in 2005 toti au v