Comunitatea svabilor satmareni este admirata atat de unguri, cat si de romani.
Evenimentul zilei” continua proiectul jurnalistic dedicat micilor comunitati minoritare din Transilvania. Cand intri in unele comune din coltul de nord-vest al tarii, ai impresia ca esti intr-o alta tara. Drumuri netede ca-n palma, gospodarii ingrijite. Sunt asezarile svabesti: Ciumesti, Petresti, Urziceni, Foieni, Camin, Capleni, Tiream, Beltiug, Ardud, Moftinu Mare, Dindestiu Mic, Palota Noua, Turulung, lojib, Madaras sau Carei .
Svabii satmareni sunt o comunitate admirata deopotriva de romani si de maghiari. Sunt pretuiti pentru seriozitatea lor, pentru ca isi respecta cuvantul dat. Au identitate germana, dar foarte multi vorbesc indeobste maghiara. Inainte de razboi erau cam o suta de mii. Acum au ramas mai putin de o treime.
La chef cu trei natii
Anual, de 16 ani incoace, urmasii germanilor plecati din Baden-Wurttemberg acum trei sute de ani, se intalnesc in prima parte a lunii august, pentru aducere aminte, ori in Germania, ori in comuna satmareana Petresti. Adica Petrifeld. La „Erntedankfest”, un fel de Ziua recoltei. E festivalul svabilor satmareni.
Culorile predominante ale portului sunt albul, negrul si rosul. La cei din zonele mai puternic maghiarizate se regasesc pe haine si culori mai vii. In jur de zece dimineata, la marginea satului se formeaza o coloana lunga de peste doi kilometri. Fiecare sat, cu propria fanfara la urma. In frunte, cate un baiat si o fata tin de capete cate o jumatate de coroana impletita din spice de grau.
La zece si jumatate se da semnalul de incepere. In ritm de mars nemtesc, svabii roscovani si tepeni, la brat cu svaboaicele vesele si pistruiate, pornesc in cadenta spre biserica din centru, unde Eugen Schonberger, episcopul diocezei romano-catolice din Satu Mare, tine slujba in limba germana.
Pe drum, tropaitul caden
