Drama strigatoare la cer - INCHISOAREA “MILLENIUM”
Mergand anevoios printre alti locuitori ai orasului, vedem zi de zi batrani uscativi pe a caror fete brazdate se vede trecerea timpului. Purtand suferinta acelor ani lipsiti de toate cele, plini doar de munca grea, suferinta si zbateri pentru copii lor.
Pe acei copii, deveniti oameni maturi intre timp, noi, generatia tanara, i-am uitat \n cate un cotlon, lasandu-i si acum, la varsta batranetii, sa se confrunte cu vitregiile vietii si cu lipsurile.
In timp ce trec pe langa super si hipermarketurile pline cu toate bunatatile posibile, prea scumpe si pentru noi, daramite pentru ei, \i putem vedea, cu amaraciune in suflet, cum isi numara maruntisul, pentru a-si cumpara o paine.
O paine care le serveste drept mic dejun, pranz si cina. Condamnati la singuratate si la saracie, acesti batrani uitati de cei carora le-au dat viata si le-au ghidat primii pasi spre un trai cel putin decent, se chinuie sa traiasca macar in liniste. Deseori, la fel ca si \n cazul de fata, aceasta liniste este perturbata. Perturbata, calcata \n picioare, distrusa cu forta.
Realitatea trista la care sunt condamnati pur si simplu cativa batrani care locuiesc deasupra Restaurantului si Cramei „Millenium” din Centrul Istoric al urbei noastre, \l aflati \n randurile de mai jos.
Randuri \ngreunate de niste drame care se petrec \n timp ce unii chefuiesc cu un etaj mai jos, randuri udate de lacrimile unor batrani care cer foarte putin, extraordinar de putin si de necostisitor: LINISTE.
Cerand aceasta biata liniste pe care si-au castigat-o muncind o viata \ntreaga, primesc \n schimb mai multe greutati. Li se \ngradeste accesul catre lume printr-un zid ridicat ILEGAL de catre proprietara acestui comp
